V, L, U sau W?

De ceva timp analişti şi sfătuitori ai guvernelor încearcă să desluşescă mersul recesiunii, să vadă dacă muguri ai relansării economice se întrevăd.

În acest context se imaginează diverse forme de evoluţie a economiei pe traseul de la declin economic pronunţat la revenire, relansare. Optimismul afişat de unii oficiali din Europa şi SUA poate fi ilustrat de litera V - care ar semnaliza eficacitatea măsurilor de injectare masivă de lichidităţi şi de sprijinire a cererii agregate prin stimuli bugetari, aşa cum se practică în SUA şi în nu puţine ţări din UE (cele care aparţin zonei euro).

Mai explicit, aceasta ar însemna atingerea pragului de jos al recesiunii în lunile din urmă, urmând ca reintrarea pe o tendinţă ascendentă să se facă în a doua parte a anului. Şi în România există o asemenea ipoteză, care mizează pe stoparea declinului economic în trimestrul 3 al anului în curs. Dar, repet, acest scenariu este cel mai optimist şi depinde în largă măsură de refacerea încrederii pe piaţa creditului, de revenirea dobânzilor la cote rezonabile.

Referitor la România, relansarea depinde în mod decisiv de ce se va întâmpla în a doua parte a acestui an în economiile mari din Uniune, de volumul fondurilor UE absorbite, în condiţiile în care bugetul public nu posedă resurse investiţionale proprii adecvate şi ca efect al nivelului încasărilor bugetare. Litera U ilustrează şi ea un scenariu relativ optimist, dar nu consideră că este realist să se mizeze pe o reluare abruptă a tendinţei pozitive.

Litera L descrie un scenariu conservativ, accentul căzând pe acţiunea persistentă a unor factori de frânare a activităţii economice.

Între aceştia pot fi enumeraţi: dificultatea mare în a asana (curăţa) sistemele bancare, fără de care nu este realist să se presupună o refacere iute a funcţionării pieţelor de credit; reticenţa băncilor în a acorda credite sectorului corporatist (aşa cum au făcut în anii trecuţi), ele fiind obsedate de nevoia de recapitalizare, de reechilibrare a bilanţurilor ("deleveraging"); împrumuturile masive făcute de guvernele unor ţări mari, cu deficite bugetare extraordinare (peste 10% în SUA şi Marea Britanie în 2009 şi este probabil şi în 2010), care vor exercita un efect de evicţiune teribil, pe pieţele internaţionale inducând mari greutăţi economiilor emergente ce au nevoie de finanţare externă; dinamica comerţului internaţional, care, pentru prima dată după al doilea război mondial, este în comprimare; intensificarea protecţionismului comercial şi financiar în lume etc.

Altfel spus, litera L, chiar dacă vede semne de "stabilizare" a declinului economic în ţările dezvoltate mari, nu întrevede o soluţionare rapidă a dificultăţilor de natură structurală. De aceea, cei care îmbrăţişează această viziune apreciază că relansarea economică, când va veni, va fi una anemică.

În fine, există şi scenariul ilustrat de litera W, care ia în calcul şi pericolul reinflamării inflaţiei ca urmare a injectării fenomenale de lichiditate din ultimii doi ani, ce a fost efectuată de principale bănci centrale (în special Fed şi BCE).

Această lichiditate, dacă economia s-ar repune în mişcare, ar fi şi ea energizată - adică ar creşte viteza de circulaţie a banilor (până acum manifestându-se "capcana lichidităţii", care face ca excesul de lichiditate să se ducă precum într-o gaură neagră). O velocitate mai înaltă a banilor înseamnă inflaţie, dacă banca centrală nu încearcă să sterilizeze din ei. Iar resorbţia excesului de lichiditate ar însemna dobânzi înalte, care ar fi o nouă frână pentru relansarea economică.

Lunile ce vin vor furniza date suplimentare privind mersul recesiunii în lume, în România.