Vacanţă şi cultură

"Nu vă bronzaţi în mod idiot." De mulţi ani mi-a atras atenţia acest "îndemn" pe care numeroase asociaţii, reviste literare sau librării îl adresează francezilor. "Nu vă bronzaţi în mod idiot" înseamnă de fapt următorul lucru: dacă tot mergeţi în vacanţă, fie la mare, fie la munte, şi aveţi de gând să staţi cu burta la soare, încercaţi să combinaţi odihna cu cultura, încercaţi să luaţi cu voi o carte interesantă, încercaţi ca în vacanţă să vedeţi şi un spectacol sau o expoziţie...

Franţa este în orice caz ţara care a inventat conceptul de vacanţă culturală prin multitudinea festivalurilor organizate în cursul verii. În jur de 2.000 de asemenea manifestări, trei sferturi din ele în sudul Franţei, îi aşteaptă pe turişti şi pe cei plecaţi în familie ca să uite de stresul de peste an. Oferta culturală este deci enormă, practic orice turist aflat în Franţa poate avea acces la o manifestare culturală care se află pe o rază de 10 sau 15 kilometri cu maşina.     

În sudul Franţei, regele festivalurilor este, bineînţeles, cel de la Avignon, cel mai mare festival de teatru din lume, care durează timp de trei săptămâni în luna iulie. Pentru sute de mii de francezi, acest festival înseamnă un pelerinaj anual aproape obligatoriu. În jur de o mie de spectacole sunt programate în secţiunea neoficială (OFF) a festivalului, şi în jur de alte 30 sau 40 de mari spectacole în secţiunea oficială (IN). Pentru cine trece însă prin acest oraş în luna iulie, cel mai mare spectacol este însuşi tumultul festivalier al oraşului: toate zidurile sunt acoperite cu afişe, actorii îşi fac publicitate împărţind tot felul de fiţuici, în fiecare zi companiile organizează câte o paradă în acelaşi scop, ca să nu mai vorbim despre numeroasele spectacole care au loc chiar în stradă. Un har divin teatral se lasă peste oraş într-un fel de frenezie colectivă: în cele peste o sută de teatre pe care le are Avignonul, spectacolele încep de la ora zece dimineaţa şi se termină mult după miezul nopţii. Uluitor este să vezi, în aceste zile, la Avignon, apariţia unei specii de oameni flămânzi de artă: ei fug de la un teatru la altul, cu privirile absorbite de imensul caiet program care recenzează toate cele o mie de spectacole şi pe care nu încetează să-l răsfoiască; îi vezi pe aceşti oameni flămânzi de teatru alergând de colo-colo prin oraş, pentru că ei sunt capabili să vadă patru sau cinci spectacole pe zi. Între două reprezentaţii, aceşti oameni care se hrănesc vara cu teatru se mai opresc pe câte o terasă ca să mănânce o salată sau ca să-şi astâmpere setea. La Avignon, în timpul verii, temperatura se ridică uneori la 30 de grade. Noroc însă că toate teatrele au aer condiţionat, ceea ce amplifică fenomenul frec­ven­tării lor: de ce să stai afară în caniculă când poţi să-ţi petreci aproape toată ziua în interior, unde este răcoare şi mai vezi şi spectacole de toate tipurile posibile şi imposibile (piese clasice şi moderne, spectacole de clovni, de pantomimă sau de marionete pentru copii şi adulţi, spectacole muzicale sau de operă, şi aşa mai departe)?    

Când vine seara însă, oraşul intră într-un alt ceremonial teatral... La ora zece seara se aud trompetele din Curtea de Onoare a Papilor, pentru că încep marile spectacole în aer liber din acest imens şi uluitor palat gotic, cel mai mare edificiu medieval din Europa. În jur de 4.000 de spectatori se adună pe esplanada din faţa palatului, aşteptând să intre în incinta acestui loc magic, unde papii au locuit timp de o sută de ani, în plină epocă a Renaşterii. Intrarea acestor mii de oameni "la teatru" este şi ea un spectacol în sine, pentru că îţi spui: ia te uită, în această lume nu e totul pierdut. Nu toată lumea aleargă numai după bani, numai după carieră, numai după bunuri materiale... există şi oameni care cred că fiinţa lor are de "câştigat" şi altfel, prin accesul la artă şi la cultură.

Ceea ce se întâmplă la Avignon în timpul verii se repetă şi în alte oraşe, de exemplu la Aix en Provence, unde are loc un mare festival de operă, sau la Orange, unde are loc un mare festival al artelor lirice chiar în incinta unui teatru roman. La o scară mai mică, sute de alte oraşe din Franţa propun tot felul de festivaluri: teatru, muzică, jazz, poezie, tradiţii medievale etc.

Regele festivalurilor rămâne însă cel de la Avignon. Iar cine ajunge acolo măcar o dată, în luna iulie, când teatrul devine regele artelor, rămâne marcat pe viaţă.