Valorile morale şi ieşirea din criză

de Daniel Daianu | 19 Mai 2010 • 00:00

Am ţinut recent un curs festiv la Universitatea „Andrei Şaguna" din Constanţa. Am renunţat la o lecţie de economie în favoarea unor gânduri despre relaţia dintre valori şi mersul unei societăţi. Am avut în vedere condiţiile vitrege ce însoţesc criza economică actuală.

Redau mai jos din prezentarea făcută, aşa cum a fost surprinsă de jurnalişti constănţeni. „Sunt obsedat de ceea ce se întâmplă şi nu mă sfiesc să afirm că, din păcate, asistăm la o decadenţă a valorilor morale, care nu este de bun augur. Frecvent vezi că nu mai există sentiment de ruşine, de vinovăţie pentru gesturi reprobabile.

Societatea românească este foarte mozaicată. Dă cineaşti premiaţi, oameni cu statură intelectuală impresionantă, dar care nu ne feresc de plasarea în rândul ţărilor sărace. Ne naştem cu drepturi care trebuie respectate de statul în care trăim: dreptul de a beneficia de şanse egale, dreptul de a trăi mai bine, dar cu obligaţia să fii o persoană responsabilă, dreptul să fii respectat. În vremuri mai bune sau în vremuri de restrişte. Trăim vremuri grele, pe care cei mai mulţi dintre cetăţenii români, tineri sau mai în vârstă, nu le anticipau.

Această perioadă grea loveşte şi tineri şi bătrâni, cu grade de frustrare diferite, care se individualizează. Oamenii care cred în ceva bun, care cred în bine şi sunt guvernaţi de valori morale sunt mai capabili să reziste, sunt mai capabili de şi dispuşi la sacrificii, sunt mai buni, mai generoşi. Foarte mulţi dintre voi, fiind foarte tineri, s-ar putea să fiţi dezamăgiţi de distanţa dintre lumea pe care premergător crizei o prefiguram şi ceea ce se întâmplă. Dar nu omiteţi că aveţi o viaţă de-acum înainte.

Nu subestimaţi ceea ce nu aveţi cum să simţiţi pe propria piele; mă refer la faptul că, spre deosebire de voi, unii dintre profesorii şi părinţii voştri au fost prinşi în chingile unui sistem în care libertatea de gândire şi de mişcare erau mai mult decât îngrădite. Cu tot respectul pe care vi-l port, ceea ce am constatat în relaţia mea şi cu alţi studenţi este că dvs. nu aveţi cum să dimensionaţi la justa valoare libertăţi pe care le consumaţi precum nişte drepturi divine. De aceea merită să le capitalizaţi, şi unii dintre dvs. o fac cu destoinicie şi inteligenţă.

Alţii însă îşi irosesc singuri viaţa. Nu mă consider un fanion, nu ştiu cât de exemplar sunt, precum am fost prezentat de rectorul Universităţii. Dar vorbesc ca un om ce a mâncat economie cu pâine şi apă şi care a trecut prin momente dificile în viaţă, pe care le-am depăşit căutând forţă în mine. Când într-o societate reperul prevalent, unicul barometru al succesului este câţi bani avem, câtă bogăţie acumulăm, ne îndreptăm cu paşi repezi spre pierzanie. Când într-o societate se construiesc clasamente privind averea unora şi altora şi li se inoculează copiilor ideea că având o maşină rapidă şi susţinere financiară de la părinţi nu este cazul să muncească, societatea îşi pierde valorile, compasul moral.
Vă mărturisesc toate acestea, pentru că am trecut şi prin bune şi prin rele în viaţă, dar în buchia cărţii am găsit tăria de a supravieţui, de a mă ridica cu spatele drept. Eu vă doresc să fiţi oameni buni şi darnici.

Vă doresc să aveţi şi bani pentru a vă creşte copiii fără lipsuri materiale, dar să nu trăiţi pentru a face bani. Să aveţi bucuria, revelaţia ca atunci când mergeţi alături de oameni pe care nu-i cunoaşteţi, dar care vă cunosc, să vi se mulţumească pentru binele făcut. Vă doresc să vă bucuraţi de dreptul de a contesta fără să vă fie teamă, pentru că acesta esenţializează democraţia, de dreptul la liberă circulaţie, de dreptul de a spera, să vă bucuraţi de o viaţă plină de lucruri bune!".