Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sub 'valul pictat al mintii omenesti', dragostea poate fi perceputa ca ura, iar aventura, placerea si ranjetul vulgar al emotiilor trecatoare pot fi vazute ca... iubire. Confuzia intre placere si iubire, intre pasiune umbroasa si dragoste profunda, intre chemarea trupului si a sufletului nu-i deloc rara, ba, poate ca chiar e mai apriga in zilele noastre decat a fost vreodata pe Pamant. 'Valul pictat' este titlul filmului difuzat de Pro Cinema sambata seara; actiunea se petrece in China, pe vremea holerei, cand englezii incercau sa tina moartea in frau cu pusca.
Un doctor englez, specialist in boli infectioase, are o nevasa frumoasa, care-l insala cu... altul. Pentru ea, aventura era resimtita ca iubire; o sinceritate frapanta o ajuta sa-i marturiseasca sotului totul. Cuplul ajunge totusi intr-o zona din China secerata de holera si-si trece o parte din timp intr-o atmosfera emotionala de gheata.
Conversatiile sunt doar schimburi de cuvinte, intotdeauna reci si scortoase. Doctorul si sotia sa erau doi oameni care-si petreceau nefericirea impreuna, inconjurati de cosmarul mortii, pe care-l descria concret holera si consecintele ei. Intr-un tarziu, ei incep sa se redescopere unul pe altul, sa se aprecieze reciproc si sa simta iubirea care fusese parca ingropata sub valurile cetoase ale propriilor minti. Iar atunci cand iubirea iese victorioasa de sub val, cand femeia intelege ca fusese atrasa intr-o aventura emotionala, cand era insarcinata, fara sa stie precis cu cine, femeia descopera in sotul sau o fiinta incredibil de generoasa, capabila de iertare, de intelegere si de acceptare a situatiei. Numai ca... el se imbolnaveste de holera, iar regretele sale devin tardive. Nu stiuse pe cine iubise, caci valul pictat de propria minte ii acoperise adevarul si-i prezentase iluzia si superifcialul existentei drept... adevar.
In multe, poate prea multe cupluri de astazi, 'valul pictat al mintii' ascunde iubirea, asa incat unii dintre noi o confundam cu emotia pasionala, cu atractia carnala sau cu imaginea unei iubiri la fel de durabila ca balonul de sapun. Prin caminele oamenilor bat 'vanturi reci' si se consuma trairi negative amagitoare, care transforma partenerul de viata intr-un dusman. Gheata emotionala a cuplurilor, unele dintre ele trecute peste zeci de ani de casnicie, de suisuri si de coborasuri, e doar pojghita sau pictura cetoasa a mintii, care se straduieste sa ne indeparteze de perceptia iubirii atunci cand ea se afla in insasi respiratia noastra.
Mintea ne spune ca sentimentele ne-au disparut, ca nu mai simtim iubire pentru femeia sau barbatul care doarme de ani intregi langa noi. Mintea ii cauta celuilalt defecte, ii cauta neajunsuri, il pune la zid si ne incurca prin culorile nefericirii interioare, unde pierdem propria perceptie a iubirii. Simtim ca nu ne mai iubim partenerul de viata fiindca altcineva se poate sa ne atraga sexual. Se poate sa ne pierdem in valul iluziei, confundand sexul cu dragostea si aventurierul cu omul iubit. Chiar si un film ne poate trezi din somnul inconstientei si ne poate readuce cu picioarele pe pamant inainte de a fi prea tarziu. Intr-o casnicie vom descoperi intotdeauna si un om, nu doar imaginea pe care ne-o facem despre el.
Stand impreuna, vom vedea si flacari aprige, nu doar... mangaieri, si urat, nu doar frumos, si parti intunecate, nu doar... lumina. Fericirea si nefericirea, frumusetea si durerea pot merge mana in mana, dar iubirea le poate trece pe toate, pe cand emotia aventurierului din noi e ca focul de paie; se stinge la fel de iute pe cat s-a aprins. Sa iesim de sub valul pictat al mintii, care ne amageste ca nu ne mai iubim partenerul de viata; asta-i ideea de astazi. Sa incepem, precum personajele din film, a privi catre sensibilitatile celui de langa noi, catre acele dimensiuni ale sufletului pe care mintea pusa pe harta nu le mai poate vedea.
Daca am iubit un om candva, nu se poate niciodata sa nu-l mai iubim. A disparut doar mintea care n-o mai poate percepe pentru ca a pus sexul, asteptarile, dorintele, valorile umane pe un soclu fragil, iar de pe soclul fragil cad doar statuile construite cu mintea. Daca am iubit pe cineva candva, singurul motiv pentru care simtim ca nu-l mai iubim trebuie cautat in mintea noastra, acolo unde valul pictat se destrama de indata ce privim spre omul de langa noi cu sufletul. Caci numai sufletul dezvaluie, pe cand mintea invaluie. Iar daca reusim sa distrugem valul la vreme, se poate sa ne ferim pe noi insine de durerile si de regretele tardive.
Citește pe Antena3.ro
