Venitul, marea durere a romanului

Atata vreme cat, in reteaua pietelor, s-au interpus institutii ce privesc si inapoi, nu numai inainte, cu tentaculele tocite, uitandu-se piezis catre legea cererii si ofertei, este normal ca motoarele economiei sa se gripeze.

Economistii vad solutii sofisticate. Atentia lor se indreapta catre noul sistem, in extensie, al pietelor libere. Sistem care, la noi, nu are inca experienta. Si nici nu si-a format reflexele necesare unei bune functionari.

Pretutindeni, in lume, in tarile dezvoltate, desigur, sistemul de piete libere functioneaza la fel ca un calculator electronic. Inteligenta calculatorului depinde de calitatea programelor. El face numai ceea ce a fost invatat sa faca. La noi insa, atata vreme cat in reteaua pietelor s-au interpus institutii ce privesc si inapoi, nu numai inainte, cu tentaculele tocite, uitandu-se piezis catre legea cererii si a ofertei, este normal ca motoarele economiei sa se gripeze. Si pietele sa se mai lase inca influentate de dicatul administrativ.

Spre deosebire de economisti, producatorii - cu deosebire cei din sistemul de stat - sunt atrasi de solutii simplificate. Chiar simpliste. Ei sunt obisnuiti sa traiasca din preturi mari, care sa acopere costuri exagerate, productie rebutata, incurajand astfel mentinerea unei oferte restranse. Desi cererea solvabila creste. Tot mai mult.

Salariile insa nu pot creste prea mult. Pentru ca o productie lipsita de capacitatea de a fi eficienta nu are cum sa justifice alt nivel de castiguri, mult mai inalt. Piata, fiindu-i incalcate legile, s-ar razbuna cumplit. Cum a si facut-o de multe ori.

Acum, si Guvernul, si FMI, si analistii economici se tem de cresterile de salarii. Fiindca ar putea sa reaprinda inflatia. E indreptatita teama ca ar putea sa creasca salariile pe toate treptele? Un raspuns monosilabic (da sau nu) n-ar rezolva lucrurile. E nevoie sa nuantam.

Realitatea e dramatica: romanii au salarii extrem de mici. Un salariu mediu lunar se mentine in jurul echivalentului a 150 de euro. N-are nici un sens sa facem comparatii cu tarile dezvoltate. Grav e insa faptul ca salariile romanilor sunt mici si in comparatie cu vecinii nostri. Si am in vedere atat salariul nominal, cat si salariul real.

Romanul asteapta, nu de azi-de ieri, ci de prea multa vreme, sa-i creasca veniturile. Cu salarii mici, masa mare a salariatilor din tara noastra isi leaga executia bugetului de familie de ziua in care "se dau banii": in aceasta zi se fac cumparaturi, se platesc datorii, se achita notele de plata la telefon, chirie, intretinere si asa mai departe. E limpede: romanilor nu le ajung banii de la un salariu la altul...

Salariile romanilor fiind atat de mici - si prin urmare neindestulatoare - , de ce ar fi rau daca ar incepe sa creasca substantial? La urma urmei, o leafa mai buna n-ar fi un stimulent pentru o munca de mai buna calitate? Si inca un fapt: economia da semne de inviorare si asta o recunoaste si FMI. Chiar intreprinderi din sectorul de stat au inceput, vrand-nevrand, sa se intoarca cu fata spre piata. N-ar fi timpul ca si salariile s-o ia in sus?

Din nefericire, n-a venit inca vremea unui raspuns afirmativ. Ce s-a infaptuit e inca prea putin. Pentru o crestere generalizata a salariilor ar fi nevoie de o innoire radicala si generalizata a comportamentului companiilor, investitorilor, comerciantilor si al salariatilor. Dar pana acolo mai e ceva drum inca neparcurs.