Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PUNCTUL PE EI
Reluarea campionatului a picat ca ciolanul in fasole. Delicatesele calificării Naţionalei la turneul final al CE incepuseră să ne cam deranjeze. Nu suntem obişnuiţii tacămului complet. Cănd mai avem şi noi parte de mese aşezate gospodăreşte, schimbul trei ne prinde-n prietenie cu podeaua şi nicidecum suflănd in tort. Chestie de amar şi trai greu, se scuză nătăngii. Că despre viciu nici nu poate fi vorba. Nici in viaţa cea de toate zilele, deşi practicăm la greu schimbul trei, nu prea ajungem la tort. Pentru că, de fapt, in fond, ce-i viaţa altceva decăt pauza dintre mese. Un ritual de cadenţă leneşă şi minte odihnită. Se salvează cine poate.
Reluarea campionatului a picat ca ciolanul in fasole. Delicatesele calificării Naţionalei la turneul final al CE incepuseră să ne cam deranjeze. Nu suntem obişnuiţii tacămului complet. Cănd mai avem şi noi parte de mese aşezate gospodăreşte, schimbul trei ne prinde-n prietenie cu podeaua şi nicidecum suflănd in tort. Chestie de amar şi trai greu, se scuză nătăngii. Că despre viciu nici nu poate fi vorba. Nici in viaţa cea de toate zilele, deşi practicăm la greu schimbul trei, nu prea ajungem la tort. Pentru că, de fapt, in fond, ce-i viaţa altceva decăt pauza dintre mese. Un ritual de cadenţă leneşă şi minte odihnită. Se salvează cine poate.
PUNCTUL PE EI
Reluarea campionatului a picat ca ciolanul in fasole. Delicatesele calificării Naţionalei la turneul final al CE incepuseră să ne cam deranjeze. Nu suntem obişnuiţii tacămului complet. Cănd mai avem şi noi parte de mese aşezate gospodăreşte, schimbul trei ne prinde-n prietenie cu podeaua şi nicidecum suflănd in tort. Chestie de amar şi trai greu, se scuză nătăngii. Că despre viciu nici nu poate fi vorba. Nici in viaţa cea de toate zilele, deşi practicăm la greu schimbul trei, nu prea ajungem la tort. Pentru că, de fapt, in fond, ce-i viaţa altceva decăt pauza dintre mese. Un ritual de cadenţă leneşă şi minte odihnită. Se salvează cine poate.
Cele vreo două săptămăni de pauză prin care Naţionala a graţiat competiţia internă n-au produs schimbări de fond in peisaj. Acelaşi scenariu, aceeaşi intrigă, acelaşi decor. Micile modificări in distribuţie nu au consistenţa capabilă să tulbure regia spectacolului.
Rapidiştii sunt cătrăniţi rău de tot. Nu suportă eşapamentul noului antrenor nici chiar atunci cănd echipa căştigă. Copos, Zotta şi Rednic au devenit ţinte ale injurăturii temeinice. Suporterii au invadat peronul şi abia aşteaptă să facă semne de adio. La Iaşi, chestia cu dulcele tărg e desuetă rău de tot. Cănd nu are meciuri prietenoase, Ionuţ Popa devine irascibil. Se Bilbă cu arbitrul Ivan, se injură cu Marian Rada, il trimite pe Zotta in turnanta lui Gino Iorgulescu şi priveşte tot mai insistent spre Arad unde, deocamdată, Ion Sandu a pus Magiun pe clanţă.
Purtătorii ilegali de ghete de la Galaţi i-au făcut o nouă electrocardiogramă severă antrenorului Petre Grigoraş. Dacă nu s-ar fi aflat in meci şi pe un teren de fotbal, dacă ar fi ales arena circului, Borş sau Gribauskas puteau fi decretaţi cascadori de mare fală. Oricum, timişorenii nu au decăt să le mulţumească respectivilor. Un antrenament cu jaloane de combustie vie este preferat unuia cu adversari din placaj.
Cel mai important meci al etapei mi s-a părut a fi cel care nu s-a jucat. Steaua şi Gloria Bistriţa profită din plin de alibiul unei amănări. In ajun de Moş Niculae pot apărea şi mici daruri prin ghete. Un alt motiv care face binevenită amănarea il constituie faptul că acum steliştii pot avea mai mulţi suporteri la meciurile pe care le joacă in deplasare. Acasă e deranj. Găzdoiul a devenit tot mai antipatic, atăt de antipatic incăt zgorneşte musafirii din propria bătătură. Cel care spunea să ne luăm simbolurile acasă pătimeşte şi vrea să dreagă busuiocul. A incercat şi el să ia simboluri la Sevilla. Numai că invitaţii grei au refuzat. Nu vor să fie folosiţi pe post de antinevralgic pentru durerile de cap ale patronului.
Reluarea campionatului a picat ca ciolanul in fasole. Delicatesele calificării Naţionalei la turneul final al CE incepuseră să ne cam deranjeze. Nu suntem obişnuiţii tacămului complet. Cănd mai avem şi noi parte de mese aşezate gospodăreşte, schimbul trei ne prinde-n prietenie cu podeaua şi nicidecum suflănd in tort. Chestie de amar şi trai greu, se scuză nătăngii. Că despre viciu nici nu poate fi vorba. Nici in viaţa cea de toate zilele, deşi practicăm la greu schimbul trei, nu prea ajungem la tort. Pentru că, de fapt, in fond, ce-i viaţa altceva decăt pauza dintre mese. Un ritual de cadenţă leneşă şi minte odihnită. Se salvează cine poate.
Cele vreo două săptămăni de pauză prin care Naţionala a graţiat competiţia internă n-au produs schimbări de fond in peisaj. Acelaşi scenariu, aceeaşi intrigă, acelaşi decor. Micile modificări in distribuţie nu au consistenţa capabilă să tulbure regia spectacolului.
Rapidiştii sunt cătrăniţi rău de tot. Nu suportă eşapamentul noului antrenor nici chiar atunci cănd echipa căştigă. Copos, Zotta şi Rednic au devenit ţinte ale injurăturii temeinice. Suporterii au invadat peronul şi abia aşteaptă să facă semne de adio. La Iaşi, chestia cu dulcele tărg e desuetă rău de tot. Cănd nu are meciuri prietenoase, Ionuţ Popa devine irascibil. Se Bilbă cu arbitrul Ivan, se injură cu Marian Rada, il trimite pe Zotta in turnanta lui Gino Iorgulescu şi priveşte tot mai insistent spre Arad unde, deocamdată, Ion Sandu a pus Magiun pe clanţă.
Purtătorii ilegali de ghete de la Galaţi i-au făcut o nouă electrocardiogramă severă antrenorului Petre Grigoraş. Dacă nu s-ar fi aflat in meci şi pe un teren de fotbal, dacă ar fi ales arena circului, Borş sau Gribauskas puteau fi decretaţi cascadori de mare fală. Oricum, timişorenii nu au decăt să le mulţumească respectivilor. Un antrenament cu jaloane de combustie vie este preferat unuia cu adversari din placaj.
Cel mai important meci al etapei mi s-a părut a fi cel care nu s-a jucat. Steaua şi Gloria Bistriţa profită din plin de alibiul unei amănări. In ajun de Moş Niculae pot apărea şi mici daruri prin ghete. Un alt motiv care face binevenită amănarea il constituie faptul că acum steliştii pot avea mai mulţi suporteri la meciurile pe care le joacă in deplasare. Acasă e deranj. Găzdoiul a devenit tot mai antipatic, atăt de antipatic incăt zgorneşte musafirii din propria bătătură. Cel care spunea să ne luăm simbolurile acasă pătimeşte şi vrea să dreagă busuiocul. A incercat şi el să ia simboluri la Sevilla. Numai că invitaţii grei au refuzat. Nu vor să fie folosiţi pe post de antinevralgic pentru durerile de cap ale patronului.
Citește pe Antena3.ro
