Victimă a schimbării la faţă a lui Traian Băsescu

STUPIDA BăTăLIE DIN PNL

Trecând în revistă anarhia feudală din PSD, puneam fenomenul pe seama lui Traian Băsescu. Nu, nu voiam să-l împovărez pe Marele Cârmaci din Deal cu o responsabilitate pe care nu o are. Şi anume, cea de a manevra în interiorul gloriosului Partid în aşa fel încât bravii lideri să se bată cap în cap precum cerbii. Puneam destrămarea PSD pe seama bunăvoinţei extraordinare, dacă nu chiar iubirii pe care-o arată Traian Băsescu PSD după ce i-a ieşit codoşlâcul numit Parteneriatul pentru România. Chiar şi cei cu memorie scurtă n-au cum să nu-şi amintească sistematicele atacuri lansate de Traian Băsescu împotriva liderilor PSD înaintea Marii împreunări post-electorale. Dacă Adrian Năstase era ciomăgit prin intermediul ţuluşilor de la DNA, ceilalţi lideri erau bumbăciţi prin intermediul declaraţiilor calomnioase făcute în prezenţa unor moderatori TV cărora li se scurgeau balele de iubire faţă de interlocutor. N-a scăpat mitocăniilor prezidenţiale, dacă scoatem din ecuaţie mediocrul Grup de la Cluj, nici un lider mai acătării al PSD: de la Ion Iliescu până la Viorel Hrebenciuc. Incalificabila agresivitate a lui Traian Băsescu faţă de un partid politic, clară expresie a încălcării Constituţiei, a avut un dublu rol benefic pentru PSD:

1) I-a adus simpatia unei anumite părţi a electoratului anti-Băsescu.

2) A ţinut unit PSD.

Desigur, schimbarea la faţă a lui Traian Băsescu nu e profundă. Destinul său politic ne arată că nimic nu e mai periculos pentru cineva decât îmbrăţişarea lui Traian Băsescu. Pentru că Traian Băsescu nu îmbrăţişează pe cineva din dragoste sinceră, ci din nevoia de a-i pipăi locul în care să-l înjunghie mai bine. Cu toate acestea, neavând mai multă minte decât o curcă, liderii PSD au impresia că Traian Băsescu nu le mai e duşman.

Şi din această iluzie a dispariţiei Duşmanului comun s-a ivit războiul dintre diferitele grupări. Nu numai PSD e victima politicii de surâsuri adoptate de abilul Traian Băsescu. Victimă a schimbării la faţă e şi PNL.

Desigur, dând curs blestematului nărav postdecembrist de invocare a groaznicei moşteniri, guvernarea Tăriceanu e supusă unor critici. Ele vin însă mult mai mult dinspre PD-L, ba chiar şi dinspre concubinii PSD-işti, decât dinspre Traian Băsescu. E mai mult decât semnificativ că domnul preşedinte a fost destul de rezervat în ce priveşte diversiunea cu vânzarea fabuloaselor bogăţii din Marea Neagră.

Spre nedumerirea unora, care se aşteptau ca Traian Băsescu să se înalţe la câţiva metri deasupra Palatului Cotroceni pentru a tuna şi fulgera împotriva "trădătorului" Tăriceanu, preşedintele a expediat chestiunea printr-o referire ambiguă la Justiţie.

Să ne reamintim ce se întâmpla anul trecut pe vremea asta.

Nici un lider PNL nu scăpase necotonogit. De la Ludovic Orban până la Cristian Adomniţei, toţi liderii PNL au fost plimbaţi prin saliva prezidenţială.

Din decembrie 2008 însă, Traian Băsescu nu mai suflă o vorbă despre liderii PNL.

N-a ajuns încă să-i gâdile ca pe liderii PSD, dar oricum, nu-i mai atinge nici măcar cu o virgulă. Ca şi în cazul liderilor PSD, schimbarea la faţă a lui Traian Băsescu a făcut să izvorască iluzia unei dispariţii a Marelui Duşman şi, ca şi în cazul PSD, dispariţia Duşmanului a dus şi la dispariţia firului subţire care îi unea pe liderii PNL. E poate singura explicaţie cât de cât logică a ceea ce se întâmplă în PNL în ultimul timp. De ceva timp, în PNL s-a declanşat o bătălie pentru şefia partidului.

Într-o perioadă în care dictatura PD-L-PSD, binecuvântată de Traian Băsescu prin toate mijloacele care-i stau la îndemînă, reclamă prezenţa în spaţiul public a punctelor de vedere ale Opoziţiei reduse la PNL, liderii liberali se ocupă de denunţarea reciprocă. La televiziuni a rămas să critice actuala guvernare doar Mariana Câmpeanu, fostă ministră a Muncii. Toţi ceilalţi lideri sunt ocupaţi fie cu intrigile pentru şefia partidului, fie cu înverşunata contestare a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Consecinţă a contestării lui Călin Popescu Tăriceanu, s-a convocat pentru 20-21 martie 2009, un Congres extraordinar menit a alege un nou preşedinte sau a-l confirma pe fostul premier.

Pentru şefia partidului, şi-au anunţat deja candidatura şi alţi lideri ai PNL.

E limpede oricărui om normal că, perioada care va urma, dinspre PNL nu ne vor veni veşti despre critica guvernării, ci despre bătălia pentru şefia partidului.