Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi-au plăcut câteva răspunsuri ale lui Victor Ponta la întrebările Alessandrei Stoicescu (emisiune a Antenei 3, sâmbătă seara). Erau aproape convingătoare. Arată că nu-i prost, ceea ce ştiam, încearcă să iasă curat - ceea ce este imposibil - din marele rahat în care a intrat, trăgându-ne şi pe noi după el, în mod nemeritat. Mi-a displăcut profund atitudinea în ansamblu. Vagile încercări de penitenţă erau minate de aceeaşi relaxare îngâmfată care-l urmăreşte de când îl ştiu. Penitenţă prin relaxare? Nu se prea leagă. Ironizarea realizatoarei, când scrâşnită, când pe ton de cafenea literară, nu se prea lega cu ideea de a cere sincer iertare celor pe care i-a jignit şi care, să-i fierbi şi-n apă clocotită, tot nu vor înţelege de ce a trebuit semnat un pact cu diavolul. Coabitezi cu diavolul în numele tău, dar nu în numele nostru! Uneori jignirea roade mai tare ca foamea, iar românii au şi ei sensibilităţile lor nevindecabile, mai ales pe un ton băşcălios relaxat.
Victor Ponta a lăsat să se înţeleagă că el e premier nu doar al antibăsiştilor, ci şi al băsiştilor. Aşa e. Cumpăna pe care trebuie s-o ţină între unii şi alţii e greu de nimerit orizontală, fiindcă ăia de au votat să plece Băsescu sunt mai numeroşi şi atârnă mai greu. Nu i-a cerut nimeni să asasineze băsişti sau să le taie salariile. I-a cerut doar să facă dreptate până la capăt şi el, împreună cu USL, se angajaseră la un asemenea travaliu. Adică să scape ţara de marii bandiţi ai regimului Băsescu, să-i scuture, ca pe prune viermănoase, din pomul bunăstării, să trimită la munca de jos vârfurile, dovedit imorale şi subordonate politic, ale procuraturii. “N-am încredere în Băsescu, zice Ponta şi nici el în mine!”. Asta da, cred. Și mai cred că dintre ei doi, care încep să semene, vulpea cea mai versată rămâne Băsescu. Tehnica paşilor mici pe care încearcă s-o argumenteze Ponta ţine în PSD, chiar în USL, dar nu la marele mafiot. Când va fi cel mai sigur pe el, Ponta va fi sugrumat fulgerător, la jumătatea paşilor lui mărunţi, de partenerul-hoaşcă cu care coabitează. Ponta, în faţa lui Băsescu, avea un singur şi uriaş avantaj – susţinerea populară. Semnalele pe care eu le primesc şi nu numai eu arată că şi-a făcut-o praf. Că îl susţin ai lui, din vârfurile PSD, nu mă miră. Aşa se face. Distanţa faţă de cei insultaţi, fiindcă Ponta ne-a insultat, creşte însă.
Premierul, pe care mulţi îl poreclesc deja “Boc cel Lung”, încearcă, am văzut şi aseară, un proces de recuperare. Îi doresc să reuşească. Poate îşi va mai toci şi niţel din îngâmfarea asta prostească, de fante de Giuleşti. Pe fondul revoltei mocnite de acum, volutele ironice, chiar inteligent construite, nu stârnesc zâmbete admirative, ci sudălmi. În ceea ce mă priveşte, voi fi, îi garantez, ultimul care va fi recuperat. Asta nu mă împiedică să-i doresc izbândă. Biruie-mă Ponta, dându-l jos pe Băsescu, privându-l de o pensie lungă pe banii poporului, cu sepepişti la poarta vilei Dante (presupun că nu te-ai răzgândit şi în privinţa vilei, restituind-o perversului dependent de înotul în piscina cu whisky!), trimite-l, prin prestaţia procuroarei Kovesi, acolo unde-i e locul. Voi fi în stare să recunosc că ai avut în cap o strategie pozitivă şi nu ceea ce acum îmi par doar mârlănii de culise şi aranjamente măgăreşti, în defavoarea capetelor de locuitor majoritare din această ţară şi chiar a interesului naţional pe care-l tot cântaţi toată ziua.
Citește pe Antena3.ro
