Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce m-ar putea interesa pe mine, senator USL, viitorul principalului partid de opoziţie? De ce mă preocupa soarta PDL? Care este motivul care m-ar putea determina să mă gândesc la numele viitorului presedinte al acestui partid? Şi de ce este atât de important, până la urmă, cum se va finaliza lupta internă pentru putere? Voi încerca să răspund, pe rând, la aceste întrebări într-un mod indirect. Şi abrupt. Atacând miezul problemei. Chiar aşa. Cine ar putea fi preşedinte? Cine ar putea revigora PDL? Şi de ce, într-o oarecare măsură, viitorul depinde şi de formula de conducere pentru care se va opta?
Întotdeauna am susţinut, şi nu fac nici acum excepţie, că opoziţia este extrem de importantă în arhitectura unei democraţii. Chiar dacă opoziţia a devenit extrem de fragilă. Sau cu atât mai mult. Admiţând, prin absurd, că vom asista la o disoluţie PDL, este limpede că alternativa la actuala putere nu poate fi decât PP-DD, doar pentru oameni puşi pe şotii. Şi atunci, aşa cum am mai avertizat, opoziţia ar trebui să se nască chiar din interiorul puterii. Ceea ce, să recunoaştem, este un scenariu mai puţin întâlnit.
Voi insista, cu un alt prilej, asupra scenariului în care afirmaţia de mai sus ar putea să se materializeze. Şi tot cu un alt prilej, vom dezvolta teza controlului energic al Guvernului de către Parlament. Aşa cum nu s-a mai întâmplat până acum în istoria recentă a României. Dar, pâna una alta, să vedem ce ar putea să se întâmple în PDL şi să încercăm să dăm numele viitorului preşedinte.
E clar că acolo avem de-a face cu trei grupuri politice de interese. Mai întâi este gruparea aflată acum la cârmă. Cu Vasile Blaga în frunte. Să ne amintim de cei trei magnifici ai acestui partid. Blaga, Videanu, Berceanu. O troică care s-a mai aflat la conducere. Experimentată. Extrem de eficientă. Şi rapace. Acuzată, nu de puţine ori, de orchestrarea unei corupţii instituţionalizate. Blaga este un membru marcant al unei aripi neromantice PDL, al unei aripi extrem de pragmatice. Chiar cinice. Şi care, nu o dată, atunci când s-a simţit pe cai mari, şi-a permis chiar să intre în conflict cu Traian Băsescu. Când Blaga a ajuns în fine presedintele partidului, al unui partid intrat într-o puternica degringoladă după spectaculoasa cădere de la alegerile locale, Traian Băsescu a acceptat această realitate cu un nod în gât. Care s-ar putea transforma în nodul. Buldogul a prins partidul, aflat în cădere liberă, l-a îmbrăţişat strâns şi a încercat, fără prea mare succes, să-l relanseze. Nu a reuşit decât să-i diminueze acceleraţia şi să-l aducă la scorul la care l-a adus la alegerile parlamentare. Când numai un singur parlamentar, şi acela al diasporei, şi-a putut închide colegiul. Dar nu poate fi acuzat. Răgazul de timp a fost prea mic.
O a doua grupare îi este dragă lui Băsescu dar nu are priză în partid. Este gruparea în care se distinge, ca cea mai proeminenta figură, Monica Macovei. Nici ea tocmai curată. În ciuda susţinerii de la Cotroceni, şansa nu o va ajuta nici acum.
În fine, a treia grupare este a Elenei Udrea. Şi ea rapace. Şi ea eficientă. Si ea coruptă. Dar bine înfiptă în partid.
Bătălia se va da între Udrea şi Blaga. Eu unul pariez pe Blaga.
Sursa: CorectNews
Citește pe Antena3.ro
