Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zilele trecute am citit o postare pe Facebook, în care cineva își declara ”ura față de sufletele de slugi”! Altcineva se arăta din calea afară de supărat; primise 100 de like-uri pentru că postase o maimuță, care ținea un telefon mobil în mână, și nici unul pentru muzica lui Bach. Acestuia din urmă i-am postat un comentariu, în care i-am sugerat să renunțe la ”supărare”! ”Cum, Maria, tocmai tu îmi spui asta”, m-a întrebat omul? ”Da, tocmai eu spun asta”, fiindcă ”renunțarea la emoția negativă” este o putere vindecătoare. Ura, teama, supărarea, tristețea, mâhnirea, furia, orice emoție negativă, justificată sau nu, sunt bolnăvicioase și distructive, deopotrivă pentru persoana care le ține în lăuntrul său, cât și pentru oamenii care vin în contact cu această persoană. Nu doar că te îmbolnăvesc pe tine, nu doar că se pot somatiza, că se pot stabiliza sub formă de boală fizică în diferite locuri din corp, dar emoțiile se transmit (vă amintiți studiul făcut de Facebook, despre care am scris un articol acum câteva luni) la orice distanță, chiar și printr-o postare pe Facebook, printr-o poezie, printr-o melodie. Mă opresc astăzi la ”renunțare”, ca tehnică de vindecare a negativității noastre interioare, a emoțiilor negative, una pe care psihiatrul american David Hawkins o prezintă pe larg într-o carte de 500 de pagini, recent tradusă în România (Letting Go – Calea Renunțării; Ed Cartea Daath). Sigur, este vorba despre renunțarea la sentimentele noastre negative, despre a renunța să opunem rezistență la viață, la iubire, la vindecarea noastră emoțională, mentală și fizică.
Dr. Hawkins descrie pe larg metoda de renunțare la negativitate, prin care el însuși și-a vindecat bolile de care suferea. Sigur că vă recomand cartea și aplicarea sistematică a metodei.
Să renunți la emoțiile negative pe care le simți în interiorul tău înseamnă, în primul rînd, să le dai voie să existe, să le lași, să le simți până la fund, să le guști toată otrava, să conștientizezi că ele se aud și se simt în tine însuți, dar să nu le mai urmezi, să nu le mai manifești, să nu le condamni, să nu te tulburi și să nu mai protestezi. Ura, frica, supărarea, neliniștea, tristețea, amărăciunea și multe alte trăiri nedorite sunt aspecte ale Umbrei noastre, stau ascunse în inconștient și, din când în când, stimulate de circumstanțe exterioare sau chiar de interpretările pe care noi le dăm acestora, de exacerbarea unor boli fizice, începând cu durerile de cap și terminând cu bolile mai grave, ele apar în conștiință și se manifestă. Noi le opunem rezistență, vrem să le împingem la loc, să le anesteziem cumva, să le reprimăm, să le negăm sau le manifestăm strident, le urmăm impulsul negativ, distructiv, acționăm pe baza impulsului lor și, în acest fel, le păstrăm în noi, le hrănim și le lăsăm să fie sursă de boală pentru noi și pentru lumea înconjurătoare. În exemplele pe care le-am dat la începutul acestui articol, un om își exterioriza ura și îi justifica normalitatea, celălalt își justifica supărarea, pe care o credea cu sinceritate normală. Amândoi erau într-o stare de respingere a existenței, care se exprimă printr-o libertate deplină de alegere. Dacă în aceste două cazuri ar putea fi simplu să reununțăm la rezistența față de negativitate și la justificările pe care ni le dăm pentru a o păstra în mintea, în sufletul și în trupul nostru, nu la fel de simplu stau lucrurile cu teme de viață mai serioase. Să renunți la rezsitența pe care o opui trăirilor negative când ți-ai pierdut slujba, când ai pe cineva apropiat bolnav, când ai fost trădat, umilit, înjosit, lovit, distrus cumva, când cineva ți-a luat totul, când ți-ai pierdut dragostea sau ființa iubită care-o întruchipează; iată doar câteva dintre provocările vieții, susceptibile a fi piedici teribile în fața vindecării. Hawkins spune că ne putem vindeca de orice boală cunoscută vreodată prin ”renunțarea la negativitate”, prin renunțarea la a opune rezistență iubirii, care ne însoțește pe toți de la naștere. E clar că emoțiile negative ne țin bolnavi și, mai mult inconștienți de natura ființei noastre, confuzi și nefericiți. Eu aș spune că procesul de ”renunțare” la negativitate e unul de ”acceptare” a acesteor emoții negative, pe de o parte, și de acceptare a tuturor manifestărilor vieții, pe de altă parte. Cred că acceptarea presupune și o cunoaștere desăvârșită a noțiunii de ”liber arbitru”; faptul că noi ne opunem constant și teribil alegerilor celorlalți ne costă sănătatea noastră, fericirea și, nu în ultimul rând, toate pierderile tulburătoare pe care le avem în această viață. Neacceptând sufletul de slugă al altui om, accepți să ții în tine ura, care se somatizează și, mai mult, se transmite în mediul înconjurător, afectându-ți viața. Renunțarea constantă la aceste trăiri cu energie joasă te duce încetul cu încetul către natura ta plină de iubire, către energia fericirii și a singuranței vieții, adică spre acele trăiri pe care le căutăm cu toții, dar într-un mod greșit, opunându-le rezistență. Când energia negativă a emoțiilor se eliberează, omul simte ușurare emoțională, pace interioară, bucurie, libertate și, mai ales, o mare iubire, care nu depinde de nimic și de nimeni. Iar aceasta se numește...vindecare!
Citește pe Antena3.ro
