Vladimir Tismaneanu, in ciorba de pe Dambovita

Duminica seara, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, de pe Antena 3, l-am intrebat pe Vladimir Tismaneanu daca e constient de ciorba damboviteana in care l-a aruncat peste noapte acceptul de a fi presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste.

Pe Vladimir Tismaneanu il stiu din 1974, cand si-a inceput colaborarea la Viata studenteasca in ipostaza de eseist. M-a surprins la vremea respectiva temeinica si larga cunoastere de catre junele filosof a maruntaielor comuniste. Abia din discutiile cu Vladimir Tismaneanu am inteles adevarul reliefat de multi cercetatori ai prabusirii comunismului: rolul fiilor de nomenclaturisti in naruirea dictaturii din interior. Provenit dintr-o familie de comunisti interbelici, veniti spre comunism din credinta si nu din oportunism, Vladimir Tismaneanu divortase de comunism inca din adolescenta, martor al framantarilor propriilor pa-rinti, dar si beneficiar al unor informatii din interior, refuzate celor care traiau si munceau in afara spatiului nomenclaturist. Inca de pe vremea colaborarii cu subsemnatul, am remarcat la Vladimir Tismaneanu o anume toleranta fata de adversarii mai mult sau mai putin fatisi, rod indiscutabil al educatiei din familie.

Nota asta de personalitate si-a spus cuvantul si in raspunsul la intrebarea mea privind riscurile pe care si le asumase acceptand presedintia Comisiei prezidentiale. Vladimir Tismaneanu a fost de acord ca nimerise intr-o realitate extrem de complicata. N-a trecut insa la un atac direct impotriva celor care au inceput sa se uite la el chioras in scris si oral. L-a retinut, probabil, sa nu fie dambovitean de-a binelea si anii petrecuti in mediul universitar american, unde adversarul de idei nu trebuie neaparat vazut ca unul care ti-a furat portofelul. Punandu-i intrebarea, stiam deja ce se intamplase pana atunci, dar mai ales intuiam ce se va intampla.

Constient sau nu, Vladimir Tismaneanu s-a trezit aruncat intr-o ciorovaiala damboviteana ale carei hotare se intind dincolo de teritoriul rational. Condamnarea comunismului de catre liderii liberali n-are nici o legatura cu anticomunismul sincer al unor fruntasi taranisti de dupa decembrie 1989. Ei si-au asumat denuntarea comunismului pentru a contracara denuntarea coruptiei ca arma de lupta a Cotrocenilor impotriva gruparii Patriciu-Tariceanu.

Vladimir Tismaneanu n-a nimerit, asadar, intr-o batalie de idei, nici macar intr-o batalie politica adevarata, ci intr-o batalie politicianista. Traian Basescu l-a desemnat ca presedinte al unei Comisii de analiza a dictaturii politice in contextul bataliei politicianiste. Asa cum i-am spus, de altfel, domnului profesor (iata-ma obligat sa-i spun lui Volodea Tismaneanu, domnul profesor!), intr-un interviu luat de Rodica Palade pentru revista 22, anul trecut, presedintelui i se aducea drept argument ca exista deja probe ale crimelor comuniste volumul lui Vladimir Tismaneanu, "Stalinism pentru eternitate", varianta romaneasca a studiului aparut in America sub titlul "Stalinism for All Seasons", in 2003. Dibacia de om politic al lui Traian Basescu si-a spus cuvantul. Campania de somare a Cotroceniului pentru condamnarea comunismului a fost rapid si nu fara cantec asumata de asa-zisa societate civila. Altfel spus, de cercurile pe care le frecventeaza Vladimir Tismaneanu, cercuri care l-au folosit ca argument de autoritate in batalia cu Traian Basescu.

Vladimir Tismaneanu a fost propus de Traian Basescu in fruntea Comisiei prezidentiale nu pentru ca, vezi Doamne!, ar fi fost impresionat de temeinicia cercetarilor acestuia in domeniul comunismului romanesc, nici macar pentru ca l-ar fi dat gata cartea "Stalinism pentru eternitate", primita cu dedicatie de la autor. Vladimir Tismaneanu a fost propus pentru a inchide gura celor care au dus campania antiprezidentiala pe tema unor asa-zise reticente prezidentiale in condamnarea comunismului.

Si cei varati pana-n gat in paruiala politicianista au sesizat rapid miscarea. Si au inceput sa dea in Traian Basescu punand la indoiala probitatea morala si chiar profesionala a celui care a scris "Stalinism pentru eternitate".

Prin ziare si prin cafenele, Vladimir Tismaneanu e fiert la foc mic de catre fostii sai prieteni.

Pentru profesorul universitar o asemenea situatie s-ar putea constitui intr-un pericol major. Cel de a iesi botit dintr-o batalie pe care el o credea una strict de idei.

Suntem tare curiosi sa vedem cum va reactiona Vladimir Tismaneanu cand isi va da seama de acest pericol. Va proceda ca in cazul cartii cu Ion Iliescu?

Daca da, s-ar putea ca Traian Basescu sa aiba o problema. O mare problema.