Vom castiga mult in 2007

Banii consumatorilor s-au inmultit. Dar fara sa ajungem la un nou echilibru intre cererea de consum si oferta interna de marfuri. De aici incep, de fapt, necazurile noastre.

Alternativa ar putea fi pompa de oxigen pentru oferta. In loc sa fie umflate preturile, ar fi stimulata oferta de bunuri si servicii. Producatorii ar produce mai mult, mai bine si chiar mai ieftin. Iata calea spre bunastare. Altfel vom continua sa ne poticnim de iluzia ca acele companii ce traiesc cu mana intinsa pot sa-si mentina personalul, sa-si pastreze schemele manageriale hipertrofiate, sa primeasca daruri si... sa dea impresie ca reformele structurale mai pot fi amanate. Dar nu mai pot fi amanate.

Nici o explozie a creditelor nu va fi, caci Banca Nationala isi acomodeaza politica monetara cu adevarurile din economie. O economie deocamdata cu putine afaceri cu profituri reale, cu oferte care corespund prea putin cererii, cu multe companii care au pierderi in loc de profit. E periculos asadar sa ajunga multi bani intr-o astfel de economie. Fiindca s-ar duce in preturi. Daca insa in acest an - primul nostru an in Uniunea Europeana - isi va da drumul economia si vor incepe sa mearga afacerile, BNR va grabi relaxarile.

Cum insa acum Banca Nationala continua sa-si activeze pompele de absorbtie, sterilizand o buna parte a supralichiditatii din sistemul bancar, se alege adeseori cu reprosuri. Nu-s deloc putine acele voci ce spun ca "banii din bancile comerciale ajung in subsolurile BNR in loc sa fie folositi in procesul de finantare a economiei". Desigur, ideea cu "subsolurile BNR", unde ar fi ingropata o parte a banilor din bancile comerciale, in loc sa fie inmultite creditele, e metaforica. In fapt, se face trimitere la doua canale prin care BNR absoarbe surplusul de masa monetara din bancile comerciale: depozitele de la Banca Nationala (inclusiv certificatele de depozit) si rezervele minime obligatorii, in lei si in valuta.

BNR nu ignora pilda biblica. O cunoasteti. Un negustor, plecand intr-o lunga calatorie, a chemat doi oameni de incredere si le-a dat, fiecaruia, cate cinci talanti. La intoarcere, i-a intrebat ce au facut cu banii. Unul avea deja 10 talanti: facand sa circule cei 5 talanti primiti, i-a dublat. Celalalt, in schimb, a scos talantii de unde-i ingropase, spunandu-i stapanului sau: "Iata, ti i-am pastrat neatinsi, asa cum mi i-ai dat". Verdictul stapanului: "Luati-i banii, ca nu-i merita, si dati-i celui care a stiut sa-i inmulteasca". Morala e limpede. Dar are si un revers. Desigur, banii sunt facuti sa circule. Doar asa pot fi inmultiti. Ce ne facem insa cu banii care, pusi in circulatie, in loc sa fie inmultiti ajung fie in gaurile negre din economia noastra reala, unde sunt inghititi, fie in preturi unde produc inflatie? Banca Nationala aduna depozite sau rezerve obligatorii nu pentru a stopa circulatia monetara, ci pentru a "desfiinta" banii care, in loc sa fie atrasi in afaceri bune ori in investitii profitabile, nu fac altceva decat sa scumpeasca viata, fara vreun avantaj pentru economie.

O relaxare a politici monetare ar aduce mai multi bani in economie si la populatie. Numai ca se cuvine ca ei sa fie acoperiti cu munca performanta. Iata de ce, in nici un caz, solutia rationala n-ar putea fi un ritm mai alert al cresterii veniturilor. Fiindca s-ar rupe si mai mult legaturile normale intre munca si plata muncii. Atat timp cat nu se inregistreaza un plus de eficienta a muncii, nu au de unde sa vina castiguri in plus. Daca, totusi, pe piata ar fi plasati mai multi bani fara mai multa munca eficienta, ne-am trezi cu inflatie si mai multa. Prin urmare, ce ni s-ar da cu o mana ni s-ar lua cu alta, fara sa aiba loc vreo schimbare semnificativa in planul consumului.