x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vorbim de inflație sau de sacrificarea productivității în favoarea politizării economiilor?

0
Autor: Ionuț Bălan 13 Oct 2021 - 08:00
Vorbim de inflație sau de sacrificarea productivității în favoarea politizării economiilor?


Traversăm o perioadă în care nu lipsesc articolele care încearcă să explice de ce se majorează prețurile, dar nu prea am văzut și unele care să discute de înmulțirea banilor. Ia gândiți-vă, oare ceea ce numim inflație nu se poate produce dacă se mărește cantitatea de bani și nu au loc sporuri de productivitate? Am explicat astfel cum inflația e un fenomen monetar - o masă bănească în exces -, dar numai ca efect și mod de calcul. Cauza e deficitul de minute lucrate de angajați, cel de productivitate a utilajelor, prețurile de transfer asigurate de o politică monetară neadecvată ori lipsa capacității manageriale a antreprenorilor și guvernanților.

Și, din păcate, pentru că monetarismul acționează doar asupra componentei de politică monetară și a unor anticipații ce se consideră a fi raționale (dar al căror tratament e superficial când se apelează doar la pârghia monetară, în timp ce cea fiscală e ghidată în mod greșit, iar cea structurală, deloc), în loc să se ajungă la stabilitatea macroeconomică, se consolidează politicul și marketingul.

Ceea ce face să discutăm de o anumită rezistență la restructurarea pentru conservarea puterii politicului și a marilor corporații aflate în directă conexiune, în detrimentul piețelor și al intrării de noi întreprinzători pe acestea și a producerii de mai multe evenimente.

În fapt, când vorbim despre conservarea puterii politicienilor e o exprimare soft, fiindcă se poate zice, pe șleau, despre sprijinirea unor state mafiote cu ajutorul politicului și al marketingului. Și tot aici vreau să precizez că politica monetară nu combate, de fapt, inflația, ci doar realizează o distribuție a prețurilor. Prețul banilor nu devine unul „corect” când lipsa productivității e „combătută” cu relaxarea cantitativă.

Sigur că atunci când discutăm de prețuri trebuie să menționăm că putem vorbi de cele de consum, țintite de politicile monetare sau de acelea din întreaga economie, relevate de deflatorul PIB ori de cele ale producției industriale. Și în privința prețurilor mărite nu pot fi găsiți doar comercianții vinovații de serviciu, în măsura în care cele care se adresează consumatorului final sunt politizate/socializate cu accize/taxe pe produs, precum TVA. Oricât ar fi de productivă o entitate economică în încercarea de a-și conserva nucleul dur de consumatori/clienți nu poate evita creșterea prețurilor, dacă se confruntă cu o inflație de taxe/reglementări. Poate să fabrice un produs mai prost la același preț, dar acest lucru tot minus de productivitate arată.


Serviciul de email marketing furnizat de