Votez din dragoste

Un cititor s-a aratat surprins de 'consecventa' mea ( pun cuvantul intre ghilimele pentru ca asa l-am perceput, ca pe o ironie) de a scrie despre iubire, in conditiile in care domnia sa simte ura fata de PDL si Traian Basescu. Cuvantul 'ura' rasuna zilnic in Romania; el pare a face corp comun cu politica si cu politicienii si, in mod special, cu Traian Basescu. Unii il iubesc pe Traian Basescu, altii il urasc pe Traian Basescu, apoi cei care-l iubesc pe Traian Basescu, ii urasc pe cei care-l urasc pe Traian Basescu, iar cei care-l urasc pe Traian Basescu ii urasc pe cei care-l iubesc pe Traian Basescu. Pana la urma, cum spunea poetul Lucian Avramescu intr-un editorial, iubirea e invinsa de ura. Acesta-i un peisaj interior si unul exterior, dar un peisaj nu compune tot peisajul, cum muntii Carpati nu sunt toti muntii din lume.

Peisajul meu nu este un taram unic, privat, de neinteles sau inexistent. In peisajul meu, nu exista iubire pentru Basescu sau ura pentru Basescu si, in consecinta, nu exista iubire sau ura pentru cei care-l iubesc sau il urasc pe Basescu. De ce? Pentru ca nu-mi dau voie sa simt ura, desi imi dau voie sa observ lumea in partile ei bune sau mai putin bune. Ura ascunde in ea dorinta de a-l distruge pe altul, iar mie nu-mi face deloc placere sa vad pe cineva distrus, oricine ar fi el, oricat de mult rau mi-ar fi facut vreodata. Pentru a nu avea a face cu ura, am muncit cu mine insami ani intregi; am iertat, am cautat sa inteleg motivatiile din spatele actiunilor omenesti si, mai presus de toate, am inteles ca ura si toata negativitatea emotionala fac rau de-a binelea.

Asta nu inseamna ca am ceva impotriva oamenilor care simt ura, manie sau orice alta traire negativa; stiu doar ca nu ne putem comanda sa iubim, nici sa uram si ca are un rost totul pe lumea asta, iar ceea ce simte si alege fiecare se poate sa fie perfect in dinamica existentei. In ce ma priveste, stau departe de politica, fiindca politica, in pofida aparentei sale inscrieri pe rutele ratiunii, este emotionala si trezeste pasiuni, iar emotia slabeste vigilenta perceptiei, a intuitiei, a ratiunii, dar – mai ales – fura impartialitatea si privirea lucida. In politica e ca-n cuplu; dragostea se transforma in ura fara exceptii.

Totusi, daca pot privi catre politicieni fara dragoste si fara ura, dar cu apreciere atunci cand este cazul, cu ingaduinta sau cu putina indignare in alte situatii, catre Romania pot privi cu dragoste. In orice situatie, Romania este ca mama; buna sau rea, e a mea si ceea ce simt spontan este nevoia de a o apara. Daca, in lipsa iubirii sau a urii fata de Basescu, nu stiam daca voi merge la vot, cu atat mai putin ce anume sa votez, evenimentele au creat un factor de decizie neasteptat: Uniunea Europeana. Reactiile unor lideri europeni mi s-au parut un atac la libertatea de alegere si la suveranitate.

Probabil ca cititorul care m-a impulsionat sa scriu azi despre dragoste si ura pe scena politica si sociala va vota din ura pentru Basescu, desi ma intreb daca cumva ura asta ascunde aceeasi dragoste de tara? Liderii europeni care s-au ridicat peste gardurile Romaniei in ultimul timp mi-au amintit ca suntem un neam, care poarta in sine gena iubirii de tara, fie si daca iubirea in sine, dar mai ales cea de tara, e un sentiment demodat. Esential este ca am motivatie sa merg la vot si votez din dragoste pentru Romania!