Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Februarie începe să curgă spre primăvară. Zăpăceala amicală a fotbalului de prin cantonamentele de iarnă îşi consumă ultimele rezerve. Şi strânge timpul către o altă zăpăceală, una împăunată cu pretenţiile oficiale ale campionatului. Încă puţin şi se duc dracului toate poveştile cu cai verzi pe pereţi, se duc dracului toate promisiunile mincinoase de mai bine. Ne vom petrece viciul înjurând în retur acelaşi fotbal coclit care a persecutat şi turul campionatului. Dar nu vom abandona urâta, fiindcă aşa suntem noi. Pasionali incurabili. Şi, apoi, de ce să nu recunoaştem, cursa cotonogilor poate deveni simpatică tocmai datorită faptului că imprevizibilul apare la tot pasul, câştigând la scor meciul cu monotonia aşezărilor logice.
Clasamentul final s-a făcut deja pe la casele de pariuri. Imaginaţia votanţilor care frecventează hazardul lucrează cu hărnicie. Oţelul Galaţi, lider care şi-a petrecut iarna într-o discreţie remarcabilă, retrogradează în sondaje până sub poalele podiumului. Nici Mediaşul nu este băgat în seamă, deşi brazilianul Eric de Oliveira i-a făcut oarece reclamă prin tentaţiile sale migratoare. Votul popular a băgat, în schimb, foale puternice în jarul Politehnicii Timişoara şi al Rapidului, echipe propulsate către primele două locuri. Pe-aproape de podium stă şi Vasluiul. Iar pentru Steaua şi Dinamo este rezervată o competiţie în doi, rivalităţile de pomină dintre cele două echipe situându-se deasupra interesului de grup, deasupra interesului comun.
Votul popular hrăneşte iluzii, dar nu intră pe terenul de joc. La casele de pariuri, singurul câştig constant este al gazdei. Doar întâmplarea mai dă din când în când apă la moară ispitei. Nici bobârnacele de prin amicalele iernii nu argumentează serios parametrii de start ai echipelor în noul sezon. Amintiţi-vă puţin ce lăutăreală zgomotoasă, ce lăutăreală de presă a însoţit succesul Stelei din meciul cu Sheriff Tiraspol. Steaua se reinventase printr-un Super-Dică fabulos. Şi, gata! Al Stelei era campionatul. Faceţi apoi un singur pas, până la meciul cu Debrecen. Delirul bezmetic al aceluiaşi parior de presă a dispărut ca prin minune. Steaua a practicat doar un "chin de locul 7". Iar Dică, cel care "începuse cantonamentul en-fanfare, a terminat în genunchi". Exemplul nu este singular. În tabăra dinamovistă, ca să nu separăm nici noi competitoarele frăţiei în rivalitate, acelaşi entuziasm efemer a fost cauzat la un moment dat de "piticul atomic, de Torjinho, de cel mai scump fotbalist din campionatul intern", adică de Torje. Iar când a fost vorba de angajament serios, piticul atomic s-a transformat în biet breloc al unei naţionale uzate de neputinţă.
Aştept, aşadar, campionatul. Îl aştept chiar cu nerăbdare. Pentru că în campionat minciunile nu se mai livrează la liber. Minciunile se contabilizează şi au preţul punctelor pierdute. Aştept campionatul, pentru că m-am săturat şi de preţiozităţile nedecontate de realitatea clasamentului. Îmi place jocul pe puncte şi nu joaca degeaba.
