Wrestling politic

Circul  politic  românesc s-a urnit din nou, aclamat de gloata oprită-n drum să-l admire tîmp. În loc de pop-corn şi de hamburger, mulţimea sparge seminţe de dovleac şi roade oasele primite pomană de la "coţcarii electorali".

Abia s-a uscat cerneala pe Monitorul Oficial ce pecetluia ziua punerii în joc a centurilor de parlamentari, că greii politicii dîmboviţene au şi dat buzna la încălzire. Deocamdată se slobozesc declaraţii belicoase, se aruncă priviri piezişe, se atacă pieptiş, se scot din hîrdăul cu zoaie întîmplări compromiţătoare, ce mai tura-vura, se încordează muşchiul. Dar muşchiul e cofleşit, uşor creponat, ca-n colţul oranj, unde execută niscaiva genuflexiuni luptătorul Stolo, poreclit şi "Neamţu". Adus direct din piscina cu nepoţei, pedelistul, cîndva spaima sindicaliştilor şi-a valutiştilor, e acum un sexagenar stafidit. Cu uitătura mai blajină, "Cyborg" se împăunează voiniceşte spre titlul de premier băsescian şi ne asigură că e ăl mai forţos din Victoria. În spatele său lătăreţ, o "adunătură" de chibiţi tropăie, urlă, gesticulează şi ameninţă cu pumnii strînşi. O duduie blondă se agită mai abitir şi detonează bomba cu duda regală informatoare. Galeria salivează gîdilată pe la subsuori şi scandează dinadins: "Pă ei, pă ei, pă mama lor de liberali!". Emil îi dirijează cocoşeşte, ghidonat şi el de mai sus, de undeva din Dealul jupînesc. Îi opreşte scurt şi propune un nou referendum din pricina infidelei Constituţii. "Trăiască Republica Romferendum!", se aude în vacarmul crescut în intensitate.

În colţul opus, al "pigmeilor" liberali, Călin se-nfoaie şi el. S-ar vrea iar patru ani şef de cabinet şi-şi trece în revistă izbînzile euro-atlantice, succese pe care doar "proştii" nu le socotesc. Din invidie şi micime ideologică, desigur. "Proştii! Proştii", izbucneşte corul de susţinători păliţi în moalele capului de-o grea insolaţie. Ludovic sare de pe strapontină, execută cu talent un break-dance pe dreapta, şi le-o zice de la obraz vechilor tovarăşi de alianţă. Cimilitura cu "cioara deghizată în pescăruş la malul mării" smulge ropote de aplauze şi vagoane de adeziuni. Lipseşte din comandoul tăricean doar Paulică de la Muncii, trimis acasă de finul Bogdan  pe motive de nepotrivire vestimentară. Speriat de perspectiva penală recent deschisă, ministrul păcurar şi-a uitat uniforma acasă, şi-n cămaşa de vacanţă ar fi stricat poza tribunei oficiale. Nici Crin nu-i în apele lui, l-a veştejit niţel toropeala sfîrşitului de vară şi, fără chef, a încropit un discurs molicel. "Naşu’! Naşu’!", strigă cu avînt guvernamental "gaşca ciolanului", scoţînd limba la "proştii" portocalii.

La mijloc, între cei doi vrăjmaşi năpădiţi adesea de aleanul camaraderiei de altădată, Mircea şade pe-o lubeniţă şi se izmeneşte proletar. Rezemat în furca cu care şi-a pus în minte să reformeze învăţămîntul românesc taman de la Dăbuleni, "prostănacu’" se visează staroste de guvern. "N-are stofă", remarcă Ion cel Roşu, dar cine are?, se întreabă retoric părintele fondator al României postdecembriste. "Lubeniţa şi Mircică, cei mai tari din Românica!", improvizează cam şchiop corpul de voluntari pesedişti aleşi prin votul bostangiilor valahi. "Geoană premier, într-o ţara de doi lei!", se zbiară iarăşi  din gîtlejurile de stîngă. "Facă-se voia voastră şi-un congres extraordinar!", conchide grav Mircea, gata să mai lanseze în Cosmos înc-un activist de partid.

Înspre mărginimea sectorului purpuriu, scandalul e în toi. Mogulului Felix i s-a năzărit aşa, ca o toană de toamnă, să-i tragă scaunul vicepreşedinţial de sub fund senatorului Vadim. "Imbecililor!", a răcnit omul-partid către partidul televizor şi de aici ditamai larma "imorală". O larmă în stare, iată, să-i despartă pînă şi pe vechii colegi de facultate, Lucian şi Sergiu, încontraţi să-şi gardeze superiorii. Marineştii şi buruienile se scălîmbăie şi ei în fundalul gălăgios, sărăcit de absenţa surprinzătoare a războinicului Gigi, prins de-o săptămînă să-l blesteme pe Adrian Florentinul. Cînd s-o întoarce şi el în arenă, spectacolul se va  desăvîrşi în ridicol.

Circul politic românesc s-a urnit din nou, aclamat de gloata oprită-n drum să-l admire tîmp. În loc de pop-corn şi de hamburger, mulţimea sparge seminţe de dovleac şi roade oasele primite pomană de la "coţcarii electorali". Greii politicii dîmboviţene se prefac numai că se lovesc, ţipă de mama focului, mimînd suferinţa ori bucuria, asemenea maimuţoilor de wrestling, invenţia tembelă a Americii sclipicios-parodică. Dacă s-ar pocni de-adevăratelea, adio parteneriate şi coaliţii, adio afaceri transpartinice, adio opulenţă şi privilegii de stat. Măcar de-ar observa, siracii, că, după tranchilizarea tigrului siberian şi-a lupului caucazian, lunetistul Putin e pe cale să ochească şi bourul mioritic...