Anul acesta nu am ajuns la defilarea de la Arcul de Triumf. Dar am privit la televizor stiri si reportaje din toata tara. Si pentru prima oara, dupa multi ani, am avut sentimentul ca nu ne-am mai batut joc de ideea de 'Ziua tuturor romanilor'. Au fost multi oameni la Arcul de Triumf – si acolo nu se dadea fasole, si nici carnati sau sarmale. Si i-am vazut bucurosi, zambind, agitand steguletele, urmarind cu interes defilarea. Am avut impresia ca nu venisera doar sa vada tancurile, ci puneau si suflet in privire, si asa ii determinau si pe soldati sa fie mandri ca sunt acolo. Mi-au placut si retragerea cu torte din centrul Bucurestilor si multimea care s-a strans la Alba Iulia. Pentru aniversarea Unirii. M-am tot gandit – sa fi fost lumea altfel, pentru ca anul acesta, dupa mult timp, afara, de 1 Decembrie, cel putin in Capitala, a fost soare? Sau sa fi venit acest sentiment de nevoie de apropiere intre romani din cauza situatiei economice disperate? M-am bucurat ca am vazut drapele la balcoane, nu numai cele arborate de autoritati; ca am sarbatorit impreuna cu prietenii (pe Facebook) si colegii, la redactie, si ne-am spus la multi ani. La multi ani, Romania!