Afacerea Eastern Duty Free / Adrian Năstase dă explicaţii în Financial Times

Cotidianul Financial Times publică luni un drept la replică al lui Adrian Năstase, referitor la un articol de la începutul lunii mai. Relatarea respectivă cuprindea date despre procesul intentat statului român la Washington de compania britanică EDF, în care este implicat fostul premier român.

SE DISCULPĂ. Adrian Năstase spune că articolul din ediţia din 2 mai, intitulat "România se confruntă cu un proces de corupţie de 100 de milioane de dolari" conţine acuzaţii serioase la adresa unor membri ai cabinetului său, care l-au şocat şi consternat. Năstase spune că se îndoieşte de autenticitatea înregistrării despre care scrie cotidianul britanic, dar că va lăsa această apreciere pe seama instanţelor abilitate: "Aş vrea să clarific o dată pentru totdeauna că nu sunt la curent cu niciun act ilegal al guvernului român sau al unor membri ai vreunei instituţii guvernamentale, comis în legătură cu compania Eastern Duty Free". Fostul premier neagă că guvernul său ar fi adoptat o ordonanţă de urgenţă pentru a anula contracte sau interzice temporar comerţul duty-free şi pentru a acorda EDF contracte cu anumite companii româneşti. Guvernul României a adoptat într-adevăr o ordonanţă de urgenţă în septembrie 2002, la cîteva luni după ce contractul EDF cu aeroportul Otopeni expirase, şi care se referea la contrabandă, evaziune fiscală şi alte activităţi ilegale din magazinele duty-free. Ordonanţa avea scopul de a armoniza legislaţia românească cu cea europeană, precizează fostul prim-ministru. Scrisoarea lui Adrian Năstase mai arată că EDF a obţinut contracte la începutul anilor '90, în urma unei proceduri lipsite de transparenţă. După expirarea contractului de 10 ani, spaţiile comerciale folosite anterior de EDF au fost scoase la licitaţie de aeroport şi obţinute de mai multe companii.

CASETA DINAMITĂ. EDF susţine că în 2001-2002 a fost abordată de oficiali care lucrau pentru premierul din acea perioadă, Adrian Năstase, care au cerut mită de 2,5 milioane de dolari pentru a păstra contractele pe care firma le cîştigase iniţial în 1992 şi 1996, scria Financial Times. Compania susţine că a refuzat să plătească mita şi din acest motiv a fost forţată să iasă din afacere. Guvernul Năstase a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care a anulat contractele, a anulat temporar comerţul în regim duty-free, iar ulterior a acordat contractele pe care le deţinea EDF unor firme româneşti. Rick Weil, manager la EDF, spune că a venit la Bucureşti în august 2001 pentru a se întâlni cu Sorin Teşu, fostul şef de cabinet al lui Năstase: "Teşu mi-a spus că se întîlneşte cu mine în numele şefului său. Mi-a explicat că are veşti bune despre cum aş putea asigura continuarea afacerii EDF în România. A spus că ceilalţi au contribuit cu 2,5 milioane de dolari la campania premierului Năstase, bani pentru care li s-a promis afacerea duty-free de pe aeroportul Otopeni. Totuşi, aceşti bani li se puteau înapoia, dacă eu îi plăteam 2,5 milioane de dolari lui Teşu pentru şeful său". Două luni mai tîrziu, la 20 octombrie, Marco Katz, pe atunci unul dintre directorii EDF, spune că a vizitat-o pe consiliera lui Năstase, Liana Iacob, în încercarea e a găsi modalităţi de rezolvare a problemei. Într-o înregistrare audio pe care EDF susţine că a fost făcută la acea întrevedere şi despre care s-a aflat recent, Iacob îi spune lui Katz în limba română: "Am fost la guvern, era şedinţă de guvern şi am avut cu el (Sorin Teşu) o discuţie şi i-am cerut să nu se mai bage în chestiunea asta şi i-am spus: Mă laşi pe mine să rezolv problema asta? Îţi promit că îţi voi da şi ţie bani, dar nu aşa cum vrei tu să procedezi. Banii vor merge direct la premier în proporţie de 95 la sută şi ăia 5 la sută care rămîn ţi-i dau ţie. Dar nu se poate aşa cum vrei tu, cu astfel de chestii - Ştiţi, nu vor să dea banii. Nu vor să dea. Şi i-am cerut să mă lase să rezolv eu treaba, să nu se mai bage în niciun fel în chestiunea asta”. Caseta va fi prezentată la tribunalul de la Washington, mai scrie cotidianul britanic. Într-o declaraţie la DNA făcută în 2006, Liana Iacob a admis că s-a întîlnit cu Katz la domiciliul ei, în toamna anului 2001, dar a contestat versiunea prezentată de omul de afaceri în privinţa conversaţiei avute, potrivit publicaţiei: "Dl. Katz a venit acasă la mine neinvitat, fără ca eu să-i fi dat adresa, ceea ce mi-a displăcut... Niciodată nu i-am cerut bani lui Katz şi nici nu am primit nimic de la el".