• Ai renunţat, pe rând, la două facultăţi (Metalurgie şi Construcţii) din cauza Chimiei. Dacă şi la Actorie ai fi avut această materie, ai fi renunţat sau de data asta ai fi fost hotărât să-ţi iei meditator?
Într-adevăr, Chimia m-a „urmărit” şi în timpul liceului, şi al facultăţii. Era materia de care simţeam că nu mai scap. Din fericire, la Actorie nu fac chimie. Dacă aş fi făcut, aş fi transformat-o cu siguranţă în alchimie. Dar, slavă Domnului, am scăpat!
• Mulţi spun că fiecare personaj pe care îl joacă este ca un copil al lor şi le este greu să spună că îl preferă pe unul mai mult decât pe altul. Tu ai un „monden” care ţi-e mai aproape de suflet?
Fiecare personaj înseamnă o creaţie. Pentru fiecare personaj în parte trebuie să aduci ceva nou, trebuie să „forezi” în tine cât mai adânc, pentru că fiecare personaj te solicită într-o oarecare măsură... Poate că aş fi tentat să spun că un personaj îmi place mai mult, tocmai pentru că am muncit mai mult la crearea lui. Spre exemplu, personajul Samuela pe care îl fac la „Mondenii” este o creaţie, nu o parodie după un personaj existent, aşa cum se întâmplă la majoritatea personajelor.
• Publicului de cine îi place?
Mă aşteptam ca unul dintre personajele cele mai apreciate de public să fie Gigi Becali, Mitică Dragomir sau Leonard Doroftei. Iată că am avut surpriza să constat că favoritul este Romeo Fantastik, personaj despre care iniţial nu cunoşteam foarte multe date.
• Dintre cei pe care îi imiţi te-a contactat vreunul să te apostrofeze sau, de ce nu, să te laude?
Am fost norocos din acest punct de vedere, pentru că una dintre vedetele parodiate de mine, campionul mondial Leonard Doroftei, a dovedit un acut simţ al umorului şi mi-a devenit într-un timp relativ scurt amic. Tot în chip laudativ mi-a vorbit şi Dan Bursuc, pe care l-am întâlnit într-un restaurant. Deci, până acum numai de bine.
• Eşti la „Mondenii” din 2008. Suntem în 2011. Ţi se pare mult, puţin?
Pasiunea pentru ceea ce facem, pentru meseria noastră este pe măsura efortului depus, iar aceşti doi ani şi jumătate, de când fac parte din echipa show-ului „Mondenii”, au trecut foarte repede.
• Cum s-a schimbat viaţa ta de când eşti „monden”?
Viaţa mi s-a schimbat cu siguranţă în bine şi mă bucur nespus că fac parte din acest proiect.
• Dă-mi trei exemple de avantaje şi trei de dezavantaje ale faptului că eşti persoană publică.
Într-adevăr, faptul că eşti persoană publică are şi avantaje, şi dezavantaje. În primul rând, îţi conferă un mare capital de imagine, ceea ce pentru un actor este foarte important. Îţi dă o mare încredere în forţele proprii atât timp cât gestionezi bine situaţia şi nu-ţi pierzi echilibrul. În foarte multe situaţii, oamenii devin mult mai amabili când te recunosc, ceea ce este un lucru plăcut. Dar se întâmplă şi să fii abordat pe stradă într-un mod mai puţin civilizat. Sunt foarte multe situaţii în care, aflându-te în locuri publice, n-ai vrea să fii recunoscut, ci pur şi simplu să treci neobservat. Se mai întâmplă uneori ca anumite persoane să confunde activitatea profesională cu viaţa privată, cerându-ţi în diverse locuri sau situaţii să intri în pielea personajelor pe care le văd la „Mondenii”. Când te afli într-un restaurant, acest lucru nu poate fi decât stânjenitor.
• În 2011, unde te mai pot vedea oamenii în afară de „Mondenii”?
Pot fi văzut pe scena Teatrului de Comedie în „Avarul îndrăgostit”, alături de colega Mirela Zeţa, şi în spectacolul „Cinci Rendez-vous-uri Mortale”, la Muzeul Ţăranului Român.