Mă dusesem cu o fostă iubită de-a mea, Cătălina, să facă un studiu despre nişte ţigani din Şercaia, fata zicea că e un fel de antropolog. Pentru mine a fost un fel de vacanţă la munte, m-am simţit foarte bine.
Din pacate, cum orice e frumos se termină, eu după trei zile trebuia să mă prezint la datorie, la redacţie, în timp ce ea avea tot timpul din lume. Am plecat înspre Braşov, de unde puteam să iau un microbuz spre Bucureşti.TRISTEŢE
În autogară am aflat că abia peste o oră şi jumătate am ceva în direcţia Capitalei. Mă apucase o mare tristeţe, nu atât fiindcă mă despărţeam de Cătălina, ci fiindcă era o vară călduroasă şi lăsam în urmă răcoarea pentru a mă înşuruba în canicula prăfoasă de acasă. Mă deprima putoarea de transpiraţie şi bancurile şofereşti care se făceau în jurul meu, mi-am luat nişte bere şi m-am pus pe aşteptat.
Cum îmi era destul de sete, până să apară microbuzul am balotat în mine conţinutul a vreo patru sticle. Din cauza asta nu am fost foarte agil când a fost garat vehiculul. Era destulă aglomeraţie şi am reuşit cu greu să prind loc înghesuit între o praporniţă mare şi o cucoană aflată undeva înspre cincizeci de ani, cu mutră antipatică, dar boită şi cu aspect "ţopârlănesc-cochet".
Fiindcă mă deshidratam de la căldură, în primele zece minute ale călătoriei am mai dovedit o bere la cutie pe care o luasem la purtător.
SOMN ŞI PEDEAPSĂ
De la plictiseala ruptă doar din când în când de câte o hurducătură provocată de câte o groapă, am început să moţăi. În scurt timp am adormit de-a binelea, cu capul proptit în traista de lângă mine. Am început să visez ceva erotic în care personaj nu era prietena mea pe care tocmai o lăsasem în urmă. Se făcea că eram pe o plajă şi făceam dragoste printre valuri cu frumoasa bătrânică Naomi Campbell.
Apoi fiindcă în somn sunt un mare cuceritor, trecusem la o altă animală neagră, dar bună mai ceva decât madam Campbell, care mă felaţiona sub un palmier dotat cu aer condiţionat. Mă simţeam foarte fericit. Apoi, brusc, frumosul vis a devenit un coşmar, de data asta în realitate. M-au trezit două palme peste obraji şi o serie de răcnete feminine :"Labagiule, opsedatu' dracului!", urmate de o voce masculină a şoferului: "Te dau jos din maşină, bă!".
În timp ce dormeam profund, microbuzul probabil trecuse peste o groapă şi eu picasem în partea cealaltă, lângă doamna antipatică. Ce se petrecuse pot doar să bănuiesc. Nu ştiu cum, visând aşa de frumos, îi băgasem mâna între picioare cucoanei. Am încercat timid să mă scuz: "Doamnă, pur şi simplu dormeam, habar nu am ce am făcut...".
Drept răspuns am primit un val de înjurături de la femeie, iar din spate se auzeau râsete, dar şi vorbe indignate, de genul: "Nu mai e pic de ruşine în ţara asta, dom'le!"
Îmi venea să intru în pământ, mă făcusem roşu la faţă, chiar eram teribil de jenat. Am intrat într-o muţenie vinovată. Când am făcut pauza de mers la budă, m-am izolat de restul lumii, m-am dus să trag o ţigară şi să mă calmez la vreo douăzeci de metri de maşină. Când m-am întors, femeia pe care o bulănisem involuntar dispăruse de lângă mine, se mutase mai în spate.
În locul ei apăruse un cetăţean solid, care după toate aparenţele se oferise, amabil, să o protejeze de mine. Până la Bucureşti mai era cam o oră şi jumătate, pe care am petrecut-o fiind atent să nu mai adorm. Dacă trăgeam iar pe dreapta, poate-l atingeam şi pe malac şi poate, cine ştie, deveneam şi homosexual şi posesorul unui felinar umflat.
Din fericire, până la destinaţie nu s-a mai întâmplat nimic semnificativ. Ajuns la autobaza din Bucureşti mi-am luat bagajul din spatele maşinii şi am plecat fără să mă uit în dreapta sau în stânga. Am ieşit din incintă, am traversat strada şi am intrat într-o cârciumă. În timp ce beam o altă bere, pentru a-mi reveni total din starea proastă în care mă aflam, s-a deschis uşa şi a intrat fix madama cu care avusesem necazuri.
La început nu m-a observat. Şi-a pus gentoiul cu care era lângă bar şi a comandat un pepsi la jumătate de litru. Când să dea banii m-a văzut şi după ce a plătit a venit înspre mine. Sincer, credeam că vrea să mai îmi ardă o palmă, de adio, dar nu a fost aşa. Destul de calmă, a zis: "Domnule, nu arăţi a gherţoi... dacă voiai să mă ai trebuia să faci şi tu o discuţie, să mă inviţi aici la o cafea, un suc... Nu de alta, dar de când am divorţat nu prea am mai avut contacte şi simt că fac paianjeni jos!"