Amorul, când arde

Iubeam şi număram stele

"Flacăra" tinereţii. Cred că totuşi o confundăm cu altceva. Sau, mai bine zis, pur şi simplu ne referim la altceva, inconştient. Flacăra, metaforic vorbind, e mereu acolo. Doar că lucrurile pe care ea le-ncinge, vorba aia, sunt altele.

ZBENGUIALĂ. Dacă ne gândim puţin, ca şi cum am face o listă de cumpărături, cu liniuţe, cam ce-nsemnă flacăra tinereţii? Păi însemnă un du-te-vino permanent, însemnă o exuberanţă incredibilă şi-o poftă de viaţă nemăsurată. Pofta de viaţă şi ea avea o traducere aparte pe vremea tinereţii. Însemna ieşit cu prietenii, telefoane, hăndrălăială, chiuluri, fumat prin şanţuri sau prin baruri, băute, bairamuri, pipăieli, săruturi. Cu limba. Uau! Însemna nopţi nedormite în care pritoceai o seară zbuciumată şi-o tăvăleală prin desi-şul boscheţilor din parc, la lumina lunii.

LA NUMĂRAT STELE. De pildă, mi-aduc aminte de flăcara mea. Tineri, tinerei, colegi numai pe-atunci, ne-aşezăm pe-o bancă-n parc, prin luna octombrie. Beznă. Bancă dublă. Noi doi pe-o parte, un coleg pe-alta. Frig. Mă ia în braţe. Nu refuz. Nu ştiu dacă n-am refuzat confortul sau nu l-am refuzat pe el. Acum în schimb dacă dârdâi, ştiu clar c-apreciez o haină groasă. În fine, stăm de vorbă. Şi stăm, şi stăm. Şi numărăm stelele, şi numărăm frunzele. Şi numărăm. Până-ngheţăm. Când colo, ia-l pe coleg de unde nu-i. Miezul nopţii trecuse şi noi nu ştiam ce ni s-a-ntâmplat. Ce-o să spunem acasă? Probabil că ne caută deja poliţia... colegul? Unde-a dispărut şi când? Râdem. De parcă mai conta. La bloc ne pupăm repezit pe buze. Au trecut 13 ani. Tot împreună, dar altfel. Aşa-i cu toată lumea. Probabil e drumul firesc al iubirii. Să mă duci acum în parc, să deger şi să mă ţii să număr stelele la miezul nopţii, aş zice că nu ţi-e bine. Aş alege-o baie fierbinte, o pijama pufoasă şi-un film bun. Sau o seară cu prietenii. Sau, zău, numai să dorm.

TIMPUL NOU. Mulţi îşi doresc să "reaprindă flacăra". Dar oare e bine? Oare e chiar ce ne dorim? Ne-ar mai plăcea, oare, acum, o seară rece, şi iubitul să-şi vâre mâna îngheţată pe sub straturile de zdrenţe protectoare şi să mângâie glaciar pielea caldă? Hm... N-ar fi mai frumos să vină acasă cu-n buchet de flori şi nişte ciocolată? Sau pur şi simplu să pregătească el masa? Toate au timpul lor. Iar timpul trece. Şi vine unul nou...

Stuff by Anuşka

JOB DESCRIPTION. Din vedete rămâne numai ambalajul. Rar se întâmplă ca publicul să te vrea aşa cum eşti. Şi, da, vorbim de vrut, nu de acceptat. Ori te vrea, ori nu te vrea. De acceptat nu te acceptă. Şi nici nu te tolerează. Mihaela Rădulescu a avut dreptate când a spus pe post că, de când cu vuietul din viaţa ei personală, i-a crescut audienţa. Chiar aşa e. Nu găsiţi că e trist? Să zicem că suntem bucătari la un restaurant de lux. Nu, să zicem că suntem cel mai bun bucătar din ţară. Şi, cu toate astea, când venim la serviciu şi ne facem datoria, să nu fie de ajuns. Să avem indicaţii clare ca, atunci când pregătim specialitatea, să punem, să zicem, în pieptul raţei, şi o fotografie în care facem sex cu nevasta. Să vadă clientul, să i se ducă mai bine raţa pe gât. Să aibă oamenii subiect de conversaţie la masă.

SLĂBESC ŞI MĂ ÎMBOGĂŢESC. Doresc să împărtăşesc publicului cititor o reţetă extraordinară de slăbit. Asigură interesul partenerului de viaţă precum şi fericirea coşului zilnic de cumpărături. Sau a buzunarului, depinde cum vreţi s-o luaţi. Succesul e ga-ran-tat! Ingredientele sunt simple şi pot fi achiziţionate cu minimum de efort financiar. Osteneala fizică este, de asemenea, redusă la minimum, pentru că tot ce trebuie să faceţi este să cumpăraţi ziarele de dimineaţă de la chioşcul din colţul blocului. Acolo veţi găsi o pleiadă de vedete, ce altceva?, care vă-mpărtăşesc dietele lor senzaţionale, care le-au ajutat să se descotorosească de şuncile în exces şi, uite, acum sunt din nou fericite. Putem fi şi noi! De-aia zic, de când citesc în fiecare dimineaţă despre slănină, supe de pui, supe de varză, iaurturi degresate şi alte porcării fără sare şi piper, pur şi simplu mi se strepezesc dinţii şi mi se taie pofta de mâncare. Aşa încât, iată, slăbesc şi mă îmbogăţesc! Trag speranţă că o să şi prezint la televizor, dup-aia, ca ulterior să apar şi în ziare şi să împărtăşesc tehnica mea minune. La care o să ataşez, desigur, şi câteva picanterii despre viaţa mea sexuală. Că e de bon ton.