Antoine si Antonio - Comedia ratatilor

In varsta de 45 de ani, Tonino Benacquista este un scriitor francez nascut din parinti italieni. A urmat studii de cinematografie, pe care le-a abandonat, a fost insotitor de vagon de dormit, a lucrat intr-o galerie de arta, a frecventat o vreme cu asiduitate seratele pariziene. Inainte de a se apuca de scris, a acumulat o impresionanta experienta de viata. In varsta de 45 de ani, Tonino Benacquista este un scriitor francez nascut din parinti italieni. A urmat studii de cinematografie, pe care le-a abandonat, a fost insotitor de vagon de dormit, a lucrat intr-o galerie de arta, a frecventat o vreme cu asiduitate seratele pariziene. Inainte de a se apuca de scris, a acumulat o impresionanta experienta de viata.

Singura sa carte aparuta in limba romana, "Comedia ratatilor", a fost incununata de trei premii prestigioase: Marele premiu al literaturii politiste, Trofeul 813 pentru cel mai bun roman si Premiul Myster al criticii. Ele i-au netezit calea succesului ca romancier si scenarist - in palmaresul sau figureaza si un Cesar!

In "Comedia ratatilor" - mai putin de 200 de pagini in versiunea romaneasca - autorul propune o naratiune plina de imprevizibil, scrisa intr-un stil direct si de o franchete dezarmanta, precum o confesiune incredintata unui duhovnic. Protagonistului - Antonio Polsinelli, un italian care traieste la Paris - ii este ucis un tovaras de joaca din copilarie. Acesta ii lasa prin testament o vie in sudul Italiei care produce un vin fara nici o cautare. Convins ca moartea naprasnica a prietenului sau are o legatura cu peticul de pamant pe care l-a primit ca mostenire, Antonio porneste o ancheta pe cont propriu, hazardandu-se imprudent intr-un teritoriu ostil, populat cu oameni care il privesc piezis si nu-l recunosc ca fiind unul de-al lor. El intra insa si in vizorul Mafiei, dar si al Vaticanului, e batut, amenintat cu moartea, reusind sa scape cu greutate unor tentative de asasinat. Reintoarcerea sa pe meleagurile stramosilor declanseaza evenimente inexplicabile, miracole, puse pe seama lui Sant Angelo, sfantul protector al locurilor. De fapt, totul e o mistificare, o farsa care sa creasca valoarea unui pamant neroditor. Antoine dezleaga enigma crimei, dar afla si ca nu mai poate deveni Antonio, ramanand un strain, un turist care amesteca expresiile frantuzesti cu cele italienesti. Revenirea intr-un mediu parasit de parintii sai e, de fapt, imposibila pentru acest macaronar, care nu s-a integrat pe deplin nici in Franta, penduland intre doua lumi, nesimtindu-se acasa in nici una dintre ele. De-abia la sfarsit intelegi de ce Benacquista si-a ales ca motto o vorba memorabila: "Italienii nu calatoresc. Emigreaza". "Comedia ratatilor" _ un bun roman politist, dar si unul despre dezradacinare.