Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a dus şi nunta. Timpul s-a scurs incet, tărăgănat. A stat parcă pe loc, ca să ne facă nouă din clipă veşnicie. Am primit in dar bucăţica noastră de eternitate. A doua zi mi-a mai cerut o dată să-i fiu soţie. Şi gata. Căci incă n-am deprins cum se măsoară veşnicia in cuvinte! Mai departe, o să mă scuzaţi dumneavoastră un pic pentru ecartul in registru ce va urma, dar am o datorie. Aşa că am să-i fac hatărul unui bun şi vechi prieten. Care a găsit de cuviinţă să mă admonesteze prieteneşte, sugerăndu-mi c-ar fi totuşi cazul să precizez, "măcar acum", exact-exact nişte detalii picante. Cum ar fi cele din noaptea nunţii. Ei bine, dragă prietene, ca să te satisfac, iată ce s-a-ntămplat: după petrecere, am poposit acasă şi m-a trecut pragul. M-am temut să nu-şi frăngă vreun membru, căci, precum bine ştii, nu-s tocmai cine ştie ce fulg. N-a fost cazul. Apoi am dezbrăcat fără pic de chef rochia de mireasă. Sincer, am simţit momentul ca pe-o blasfemie, dacă vrei, ştiind că-n rochia aia am petrecut cea mai frumoasă zi şi că, desigur, acum e osăndită să ră- mănă ascunsă prin dulapuri, iar eu sunt osăndită, la răndul meu, s-o las acolo. Apoi ne-am bucurat, ca orice creştini ancoraţi in realitate, de cadourile primite. Culmea, după toate, dragă prietene, am găsit energie şi de-un duş. Eu ca să mă scap de tot sclipiciul vesel. El ca să se scape de sclipiciul meu vesel. Ne-am indreptat hămesiţi spre patul conjugal. In care, odată tolăniţi, am exclamat un oftat prelung şi pătimaş. Am fost convinsă că adormisem. Se pare că nu, de vreme ce-au urmat clipe de amor creştinesc mai mult decăt imbucurătoare. Te-ntrebi acum dacă noaptea nunţii chiar e specială? Atunci iţi definesc aici specialul meu: a fost o replică generoasă a săruturilor ude din adolescenţă, a măngăierilor tremurate dinainte de 20 de ani şi s-a terminat in artificiile unei nopţi din vremurile cănd eram complet lipsiţi de obligaţii, cănd ştiam că banii curg de la părinţi şi, dacă vrem, a doua zi putem chiuli din viaţă ca să rămănem ascunşi in cearceafurile calde inc-o altă viaţă. Punct. Şi de la capăt...Â
