Anuska:Cu morala prin pat

Anul trecut, pe când aveam niţel mai mult timp ca să mă delectez cu de-ale televizorului, am remarcat o emisiune relativ interesantă. În sensul în care băieţii şi fetele care opi­nau opinau cu cel puţin ceva mai mult haz, dacă nu şi cu puţină substanţă, faţă de se­­menii lor cu preocupări ase­mănă­toare...

Anul trecut, pe când aveam niţel mai mult timp ca să mă delectez cu de-ale televizorului, am remarcat o emisiune relativ interesantă. În sensul în care băieţii şi fetele care opi­nau opinau cu cel puţin ceva mai mult haz, dacă nu şi cu puţină substanţă, faţă de se­­menii lor cu preocupări ase­mănă­toare. Sin­gura chestiune care mă deruta era că persoana afla­tă în centrul aten­ţiei şi despre care cred că juca rolul de invitat/invitată – nu sunt în­să perfect convinsă – îşi perora discursul din vâr­ful patului. Mi-aduc aminte că, pentru atmosferă, la una dintre ediţii duduia – că atunci era o duduie – îşi exhiba pi­cioa­rele lungi încolăcită în aş­ternuturi roşii de saten şi se juca aşa cu un ursuleţ de pluş. Am înţeles, mi-am zis eu atunci, metafora simbolică de de­cor. Ce n-am înţeles era de ce atât duduia respectivă, cât şi ceilalţi trecă­tori prin patul din platoul emisiunii se prezentau în­călţaţi. Adi­că dacă tot ne de­dăm la dis­cuţie in­timă, de dormitor, apoi atunci ar trebui să respectăm percep­tele verosi­mi­lului şi să ne urcăm în pă­­tuţ cel mult în ciorăpei, nicidecum în gu­mari. În fine. Nu vă gândiţi acum că am devenit un fan al emisiunii. De­parte de mine. Însă recent întâmpla­rea a făcut ca telecomanda să se-m­pie­dice taman de emisiunea cu pricina. La care am zăbo­vit, dat fiind că invitata din pat era o ziaristă cu­nos­cută şi chiar renumită pentru cunoş­tinţele sale adânci şi vaste din domeniul mondenului. Aşa încât mi-am zis că merită o chiloţă­reală aviza­tă. Mai mult, subiectul era chiar inte­re­sant – şi anume compromisurile, în speţă de natură sexuală, pe care unele dom­nişorici le prestea­ză în ve­derea unor beneficii materiale substanţiale şi mai ales din dorinţa – uşor schizoi­dă – de a apărea cu ori­ce preţ pe sti­clă. Cert e că tipa emitea nişte judecăţi sănătoase acolo. De­spre principii. O discuţie cvasiintelectuală şi pertinen­tă, într-un decor în care fusesem obiş­nuită să aud înde­obşte nulităţi. Ce mi s-a părut însă revoltă­tor şi scandalos a fost că zia­rista s-a văzut nevoită să-şi afişeze principiile onorabile... din vârful patului. Şi-i dădea fata cu neobrăzarea vede­tu­ţelor, cu mizeria mon­denă, cu aia şi cu ailaltă şi când se lărgea cadrul, ţac: lupul moralist dicta din mijlocul cearşafurilor pângărite! Aiurea. Naşpa. Cam nasol.