ANUŞKA - Necazuri roz

Mă găndesc acum la diferite posibilităţi de a rezolva o situaţie neplăcută. Mă-ntreb cum e să fii băiat.

Ce fel de emoţii iţi stărneşte, de pildă, vederea unui automobil decapotabil ultimul model, cu peste 150 de cai-putere. Mă intreb ce te face să ai erecţii necontrolate, in somn, deşi tu visai, vorba aia, cai verzi pe pereţi. Mă-ntreb ce-i face pe băieţi să vibreze şi să nonvibreze. Mă-ntreb aşadar de ce le place lor culoarea albastră, cu diferitele variaţiuni pe-aceeaşi temă. Mă-ntreb cum e, ca băiat, să ai casa ta nou-nouţă şi să accepţi ideea de a merge la culcare intr-un dormitor roz. In fine, să zicem că e vorba de o dragoste adevărată faţă de soţia iubitoare de roz, combinată cu o doză mare de compromis. Dar pănă unde poate merge compromisul, ca să nu te scoată totuşi din minţi?

Â

Cum se simte, adică, un bărbat care a consimţit deja s-adoarmă vreo trei ani (cam atăt estimez

că durează o zugrăveală pănă trebuie s-o refaci) intre patru pereţi roz plus un tavan? Un bărbat

care, in acelaşi timp, şi-a dorit o sufragerie cărămizie şi-a alergat de colo pănă colo, cu năduf,

pănă a găsit pigmentul ideal pentru sufrageria lui? Cum se simte un bărbat cănd işi pregăteşte, conştiincios, impreună cu meşterul, vopseaua pentru lumea lui proprie? Cum se simte un bărbat cănd aşteaptă cu

emoţie ora la care sufrageria lui cărămizie va fi gata şi, hodoronc-tronc, găseşte un rosé de toată

frumuseţea intins cu migală peste tot prin casa lui? Să-ţi vină oare să-nnebuneşti? Să-ţi vină oare

să te-arunci pe geam? Nici pomeneală! Pentru că, desigur, in balcon pigmentul a dat acelaşi rateu. Deci iată, şi balconul este roz! Eu una atăta ştiu: să fi fost invers, cu bleu in loc de roz, ştiam exact pe cine să dau vina şi cui să-i cer socoteală pentru că e bărbat, deşi nu şi zugrav! Urlam şi eu la cineva, acolo. Dar el, săracul, să urle la pereţi? La pigmenţi? La trafaleţi? La mama care l-a făcut? Mda, ar fi o posibilitate...