Ce-i dăm lu’ mama?

Ignoranţa aduce fericirea

Se dă Ziua internaţională a Femeii, 8 Martie. Pe alocuri, data e complementară sărbătoririi implicite a zilei mamei. Bun, deci. Cu această ocaziune, femeile sunt predispuse la primirea de cadouri. Şi flori. De la bărbaţi. Fie ei soţi, iubiţi, logodnici sau numai colegi de birou. Pentru că, nu-i aşa, serbăm ziua femeii, nu ziua soţiei. Aşa încât colegul e bine venit cu o floare, în vreme ce iubitul ori soţul pot slobozi mai mult. De asemenea, copiii oferă mamelor diverse. CANDID. Cei de grădiniţă şi din clasele primare, alături de învăţătoare, concep felicitări originale cărora alătură mesaje standard de genul "eşti cea mai iubită mamă din lume", precum şi nişte floricele. Orice mamă se va topi la vederea scrijeliturilor stângace şi – din minunile naturii şi din nepătrunsele mistere ale relaţiei mamă-copil – ele vor crede cu tărie şi candoare în sinceritatea mesajului.

LU’ MAMA? Până aici totul pare limpede, că-i vechi de când lumea. Cu toate astea, situaţia face ca în preajma zilei cu pricina, magazinele şi tarabele să fie înţesate de cumpărătoare. Puţin probabil (pe verificatelea!) ca aceastea să dea buzna pentru autocadorisire. Ba nu. Dânsele hălăduie în căutare de cadouri pentru propriile mame (firesc!) şi, nu-i aşa, pentru propriile soacre sau mame de iubiţi. Hm. Care, desigur, sunt femei, dar totuşi destinate a primi daruri de la copiii lor, nu de la nurori sau viitoare. Mda. Deci bărbatul, din motive până acum neelucidate, nu se va sinchisi, practic, niciodată, să cumpere mamei lui cadou. În schimb, în cursul frumoasei zile de sărbătoare, îşi va aduce senin aminte că trebuie făcută o vizită şi "la mama": chiar, lu’ mama ce-i ducem? Păi, ce să-i ducem, ce i-ai luat, că şi lu’ mama mea îi ducem ce i-am pregătit eu, în calitate de fie-sa, nu-i aşa?

GĂNDURI. Ei, na, că acuşi mi se zburleşte iubiţelu’! Adică cum, la mama nu te-ai gândit? O, ba da, m-am gândit. Nu trece o clipă fără să mă gândesc la ea, dragă! Deci o să-i ducem gânduri bune, că după cum ziceam, m-am gândit, doar că mă aşteptam să-i cumperi tu ceva, fiind a ta. Mamă, zic.

CU MULŢUMIRI. Trecând peste etapa asta, pe care am lămurit-o deja, în sensul că nu, ajungem la mame acasă. Până la urmă, tu, de dragul celui de lângă tine, vei scotoci magazinele în căutare de ceva frumos şi pentru mama lui. Ea va primi bucuroasă dăruşagul, încântată toată de băiatul ei care o iubeşte mult şi n-o uită niciodată şi mereu se gândeşte să-i cumpere ceva să-i placă (Nici una din mamele de băieţi, din prudenţă, nu va investiga atent. Dacă ar face-o, adică dacă după ce-ar primi punga efectiv l-ar întreba pe fi-su ce-i acolo, ar constata că acesta o va privi tâmp, pentru că habar n-are). De aceea se zice că ignoranţa aduce fericirea!

În fine, punctul culminant al poveştii este atunci când, nu-i aşa, tu pleci de la ai lui de-acasă cu mulţumiri şi cam atât. Doar ai bărbat, să cheltuiască el bani pe curu’ tău dacă moare de chef!