Ciocu’mic sau gura mare?

Dacă urmăriţi cu atenţie, veţi remarca faptul că în jurul vostru sunt femei mai fericite. De invidie şi curiozitate, veţi studia atent un exemplar.

HAPPY ME. Să vedeţi ce face, cum face, ce-mbracă, ce spune, ce găteşte. Veţi analiza şi reacţiile partenerului la gesturile şi intervenţiile ei. Nu veţi pierde mult timp, pentru că intervenţiile născute din iniţiativă proprie lipsesc. Cele provocate, respectiv cele dirijate metodic de soţ/iubit, există. Însă numai în măsura în care se îndreaptă în direcţia satisfacerii unei dorinţe sau aşteptări ale celuilalt.

Acesta din urmă şi-a început de timpuriu procesul de educare. Aplicând principiul cauză şi efect, el şi-a format partenera astfel încât acesteia să îi fie foarte clar ce trebuie să facă şi să dreagă întru armonie. Presupunând că dama este suficient de perspicace încât să înţeleagă reversul: ce să facă şi să spună dacă i s-a urât cu binele.

Dama, de-acuma preparată bine, dacă are neuronii în stare funcţională, va alege să promoveze starea împăciuitoare. El nu va reacţiona violent, pentru că ea nu îi oferă motive. Rezultatul: o familie, practic, perfectă. Cu condiţia, precum am stabilit, ca ea să nu aleagă arătura. Să nu se-abată de la poteca bătătorită de partener. Iar când se abate, să ştie c-o face pe riscul ei şi că urmează o scenă de semiturbare emoţională.

Pe care n-o putem blama mai mult decât e cazul. E de-nţeles că dacă te-nveţi ca nimeni să nu-ţi iasă din vorbă, atunci când totuşi dama se-mpotmoleşte în propriul sistem de judecată (lâncezit de-acum) ori în al ei orgoliul (imatur, din pricina exerciţiului de supunere excesiv), tu s-o iei razna. Nu-i aşa?

Şi atunci tu, ca soţ trădat de indisciplina bruscă a partenerei, îţi ieşi din pepeni sănătos de tot, astfel încât s-o readuci iute pe muiere la realitate: dacă vrea linişte, să nu uite că o adevărată doamnă fericită nu stă cu coada pe sus, ci şi-o ţine strâns între picioare.

SCORPIILE. De cealaltă parte a baricadei stau frumos orânduite femeile aparent mai puţin fericite. Ele sunt acelea ale căror certuri cu partenerul se aud la etajele inferior şi superior, ele sunt cele lăsate baltă cu căruciorul în supermarket, ele sunt cele care au mereu ceva de bârfit la telefon cu prietenele şi care sunt în general etichetate drept nebune, posesive, scorpii şi date naibii.

În general însă tot ele sunt şi cele care pun capul pe pernă mai liniştite că au rezolvat o problemă, întâlnindu-se cu partenerul la jumătatea drumului. Spre deosebire de consoartele lor care n-au avut nici o problemă de rezolvat, pentru că la ele problemele nu că n-ar exista, doar că se sufocă din faşă, cu preţul personalităţii ştirbite şi-al orgoliului personal terfelit.

De-aia-i bună şi zicala proverbială: să nu-ţi dea Dumnezeu ce-ţi doreşti! PS: mă-ntreb ce fac totuşi soţiile bune şi fericite care nu se-mpung niciodată cu soţii? Oare-şi întorc în stomac toate sudălmile sau din când în când dispar de-acasă câte două zile, în care dau fuguţa pe câmp şi latră la lună?