Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TRADITII
Grigore Lese, folcloristul care lupta contra kitsch-ului
"Pe Pamant avem doua sanse: credinta si arta." Grigore Lese nu-i un cantaret de "muzica populara", plin de paiete si alte zorzoane. La concertul de lansare al albumului "Astaptand Craciunul", s-a adresat unui anumit segment de public, cu un alt limbaj muzical.
CLAUDIA DABOVEANU
|
|
"Voi aduce doina acolo unde merita, langa fado, flamenco, muzica andina si irlandeza"
|
Sunteti absolvent al Academiei de Muzica "Gheorghe Dima", din Cluj-Napoca, dar ati declarat ca ati absolvit si un institut de folclor, care se cheama Tara Lapusului. Cat cantareste ceea ce ati invatat in aceste doua scoli?
Pentru a performa muzica traditionala sunt absolut obligatorii ambele "scoli".
M-am nascut in Tara Lapusului si tot acolo am horit si am colindat prima oara. Am cunoscut oameni extraordinari alaturi de care m-am format, si de la care am invatat randuiala satului, a anotimpurilor, a stanei...
Cum arată buletinul de vot la primul tur de la alegerile prezidențiale 2024
Citește pe Antena3.ro
Marioara Murarescu spune ca sunteti printre putinii interpreti de folclor autentic. Cum faceti sa pastrati si sa interpretati folclorul intr-o forma cat mai apropiata de cea pura?
Muzica traditionala nu se schimba, ci se transmite din generatie in generatie precum limba materna. Insist asupra diferentei dintre muzica traditionala si muzica populara. Muzica traditionala formeaza un patrimoniu care trebuie conservat si expus doar de catre profesionisti. Avem norocul ca inca mai exista unele enclave, oarecum rupte de civilizatia urbana, unde traditiile sunt nealterate. Sper din tot sufletul ca aceasta muzica sa reziste. Este o valoare pe care unele tari "civilizate" au pierdut-o. Imi dedic viata promovarii acestui strat al muzicii traditionale tocmai pentru ca avem toate sansele s-o pierdem treptat, din cauza poluarii, a influentelor de tot felul si a mediatizarii tot mai agresive a "muzicii populare". Sper ca realizati gravitatea fenomenului â¦
Sunteti si cadru didactic universitar, la catedra de Folclor. Care sunt lectiile esentiale pe care ar trebui sa le invete un student la Litere? Dar un roman?
Lectia e simpla, de fapt suna mai mult ca un semnal de alarma: daca nu suntem atenti, riscam sa fim confundati in curand cu alte spatii etno-folclorice sau si mai rau⦠sa ne pierdem radacinile.
Cum faceti sa cultivati gustul pentru folclorul autentic unui tanar care a crescut cu manelele din leagan?
Performand o muzica adevarata, tinerii se apropie singuri de mine, desigur o anumita categorie de tineri. Important este sa aiba ocazia sa ma asculte. Daca imaginea mea - datorita felului in care ma imbrac, spre exemplu - o asociaza cu "muzica populara", lucrurile se complica foarte tare.
La concertele mele vin tineri, chiar daca muzica mea este lirica. In fond, doina inseamna dor, jale, insingurare.
Din cauza invaziei kitsch-ului in aceasta zona, majoritatea tinerilor au oroare de tot ce inseamna folclor. Repertoriul meu aduce in atentia publicului stratul arhaic al muzicii traditionale, de aceea propunerea mea nu seamana cu ceea ce vad ei la televizor.
Ce aduce nou ultimul dumneavoastra album, "Asteptand Craciunul"? De unde ati cules colindele?
Este primul meu album cu colinde precrestine si cantece religioase. Sunt cantece care vorbesc despre facerea lumii, despre Eva, despre Adam, colinde, cantece despre dor si dragoste, altele care marcheaza un timp istoric (cum ar fi colindele de razboi), cantece religioase despre Fecioara Maria si Nasterea Mantuitorului. Pentru a reda cat mai fidel mesajul artistic folosesc instrumente traditionale aerofone si membranofone, unele fiind prefigurate de sonoritati de orga. Colindele nu le-am cules, cu unele m-am nascut, au fost colindate de bunicii mei, le colinda inca parintii. Altele le-am colindat impreuna cu ceata de colindatori. Eu nu am facut Craciunul in studiouri de televiziune, ci in satele din Tara Lapusului, perfect integrat in comunitate, ducand vestea Nasterii din casa-n casa...
Aveti 50 de ani, un nume, un crez, o cariera, toate dedicate folclorului romanesc. Cam cat ati realizat din cat v-ati propus si ce mai e de facut?
Sunt multumit de ceea ce am realizat pana in prezent. Acum 25 de ani, cand cantam muzica arhaica romaneasca, oamenii radeau in sala, iar acum ma asculta cu ochii in lacrimi. Mi-a fost foarte greu sa supravietuiesc promovand un lucru adevarat. Cred cu toata puterea mea in rezistenta doinei romanesti si sunt sigur ca voi reusi sa o aduc acolo unde merita: alaturi de fado-ul portughez, muzica flamenco, cea irlandeza sau andina, iar cei care o asculta - chiar daca nu vor fi romani - sunt convins ca vor intelege mesajul si vor identifica spatiul generator al acestor linii melodice unice.
