Ca orice campanie cu cert standard, cea construita de McCann pentru fundatia Anima Pro, asociatie al carei scop e initierea unui program de adoptie a cainilor maidanezi, a generat o mare de mesaje cu incarcatura pozitiva, dar si cateva, izolate, cu interpretari de tot hazul.
Ca orice campanie cu cert standard, cea construita de McCann pentru fundatia Anima Pro, asociatie al carei scop e initierea unui program de adoptie a cainilor maidanezi, a generat o mare de mesaje cu incarcatura pozitiva, dar si cateva, izolate, cu interpretari de tot hazul.
Pentru cei care nu stiu, filozofia campaniei e urmatoarea: chiar si marii pacatosi ai lumii, cum sunt, spre pilda, Hitler sau Ceausescu, au devenit inimosi cand a venit vorba de cel mai bun prieten al omului. Iar cainii le-au raspuns si ei cu afectiune netrucata.
Cu alte cuvinte, oricine ai fi, cainele, care are alta masura decat omul, iti ramane alaturi. Consecinta - sfat al povestii? Adopta un caine. Ideea prezentei figurilor de mari dictatori in campanii comerciale sau sociale nu e noua, dar nu originalitatii fara frontiere e dedicat editorialul de fata, ci acelor controverse care surprind prin lipsa de adecvare la context. Cum imaginile ii infatiseaza pe Hitler sau Ceausescu in compania animalelor favorite, iata ce au inteles unii: "campania indica o anume nostalgie dupa epoca de aur" - interpreteaza savant si meteoric un strain. "Campania - teroreaza?????? un alt personaj - va provoca, probabil, un scandal diplomatic. Romanii il pretuiesc pe Hitler?! Ba chiar - continua spumos dumnealui - asociatiile evreiesti vor ridica bratul si vocea". In fine, departe rau de intentia campaniei, aceea de a transmite metaforic, printr-o conventie, mesajul ca maidanezii au suflet, fandacsia care ducea cel putin la al treilea razboi mondial era gata. Rezistenta si contrarezistenta, obscure intrigi politice cu ite incalcite, Brigitte Bardot pusa la zid si alte cateva marasme, venite parca din alt film s-au adunat toate in discursul contestatarului, nedeprins cu spatiul fictional si cu ideea ca in publicitate, ca si in literatura, sau in cinematografie, se opereaza cu conventii, cu parabole, cu pilde. In plus, sa vorbesti in numele evreilor, natie de indivizi cultivati si cu simtul umorului, e iarasi riscant.
Televiziunile straine au salutat, in fine, campania, galonand-o cu tot felul de complimente si apreciindu-i umorul. Nimic mai firesc, am zice noi. In plus, oamenii simpli, semn ca au inteles mesajul campaniei, se grabesc sa vada in ce consta adoptia. Chiar daca episodice, socante raman insa iesirile la rampa ale unor personaje, care nu sunt "advertising literate"; care, desi traite in miezul societatii de consum, pare ca si-au dus existenta raportandu-se, daltonist, doar la sensul propriu toata viata. Povestea imi aduce aminte de doamna de la Ministerul Muncii care s-a grabit sa taxeze spoturile de la Unirea, pentru ca acolo muncitorii nu respectau regulamentul muncii.
Concluzia: lasati-l pe Hitler istoriei. Dumneavoastra adoptati un caine.