Cu ţuţuroiul trist

Mădularul poate fi erect şi-n deplasare

Pun rămăşag că dacă am juca-ntr-un film, nu doar că deodată chiar am trăi mai bine, dar am şi iubi mai bine. Acolo, majoritatea bărbaţilor par că-şi respectă adânc partenerele (asta când nu le ucid/altoiesc grav cu diverse obiecte contondente). Restul (personajele bau-bau) îşi traduc nevestele sau consoartele. Dar tocmai aici e minunea: că până şi abatarea asta pare motivabilă.

MICUŢUL. De pildă, când un astfel de ins se-ncumetă la treburi intime cu o parteneră nelegală sau imorală, se-ntâmplă că oficiala consoartă e fie invalidă de mulţi ani şi nu mai performează obligaţiile conjugale (ba chiar şi-a trimis soţul unde l-o-ndrepta mădularul erect, parafând decizia cu o cruce imaginară-n buricu' frunţii) fie, săraca, are nervii praştie şi mintea i-a ieşit din termenul de valabilitate astfel că-ţi vine foarte greu să-l condamni că-şi caută puţin confort în braţele primitoare ale unei femei zdravene (la trup şi judecată), fie poate femeia de-acasă refuză să-şi mai dezvelească înlăuntrul, pentru că s-a luminat brusc cu o inspiraţie divină care îi şopteşte că apucăturile sexuale şi dorinţele trupeşti sunt manevrele dracului, ori poate muierea munceşte mult în străinătate, departe rău de casă, şi un prieten binevoitor a fotografiat-o când, din întâmplare, găzduia mâna necioplită a şefului ei la dumneaei în căldura umedă a-ntre picioarelor (şi i-a trimis ulterior poza lu' bărbasu', de l-au apucat p-ăsta spumele şi s-a aruncat în vaginul primei dudui crăcite), fie, ferească!, soţia e decedată în urma unui tragic accident şi tot anturajul lui se străduieşte de multă vreme - şi se roagă pe măsură - să-l determine pe acesta să nu renunţe la funcţiile reproducătoare cu care a fost înzestrat (plus că-şi aduc ei bine aminte cum iubitele din tinereţe îl lăudau pentru performanţele deosebite pe care le înregistra de fiecare dată când îşi punea superbul penis în slujba dării de plăcere). Şi aşa mai departe. Păi cum să nu-l înţelegi pe bietul om cu ţuţuroiul trist? Cum să nu-l compătimeşti? Să nu vrei să-l ajuţi? Ba-ţi vine chiar, cu ochii muiaţi în lacrimi, să-l serveşti, la o adică.

FERICIRE. În ce le priveşte însă pe femeile din filme, lucrurile stau un pic la fel şi-un pic altfel. În sensul că ele sunt doar de două tipuri. Femei simple, în general adică fără bani (cartea nu contează nici in filme, nici pe bune) care abia au după ce bea apă, soţii lor de multe ori au scula mică, dar le iubesc sincer şi astfel cu toţii sunt o familie lihnită şi fericită. Şi mai sunt femeile versate, bogate şi strălucitoare. Lor regizorii nu le prea dau voie să umble creanga, iar dacă o fac, se expun unor riscuri majore, cum ar fi moartea. În schimb, ca să tacă, le dau soţi coioşi, atât din perspectivă financiară, cât şi din perspectiva conformaţiei. Concluzia e deci limpede: filmu' bate curu'!