Cum procedam?

Cred ca cea mai grea misiune a celor care s-au trezit in postura de a gestiona brandul de tara, dupa ani buni in care nimeni nu si-a pus aceasta problema, a fost sa gaseasca in ghemul incalcit de informatii si ite firul matasos, lipsit de noduri, al drumului de urmat. Pornim desigur de la premisa ca aveau cel putin buna-vointa.

Cred ca cea mai grea misiune a celor care s-au trezit in postura de a gestiona brandul de tara, dupa ani buni in care nimeni nu si-a pus aceasta problema, a fost sa gaseasca in ghemul incalcit de informatii si ite firul matasos, lipsit de noduri, al drumului de urmat. Pornim desigur de la premisa ca aveau cel putin buna-vointa.

Lipsea acel ABCD al pasilor mici sau mari, dar siguri al etapelor validate, acea paradigma - o margea mare, una mica, una mata, una transparenta - gata sa deseneze expresiv si armonic salba asocierilor fericite.

Le-a lipsit, le mai lipseste inca viziunea. Cu ce trebuie sa inceapa si unde trebuie sa ajunga. Un domn onorabil spunea ca pelicanul cu peste in cioc nu mai e o sfaraiala pentru etalarea imaginarului romanesc de secol 21. Nu stia insa ce e de pus in loc. Un alt cetatean respectabil confunda brandingul de natiune cu cel de tara.

Intr-un fel, pe buna dreptate, pentru ca reputatia unei tari e finalmente cea a oamenilor ei. Nu poti sa faci lobby pentru turism daca localnicii sunt predispusi la smecherii si matrapazlacuri. Resursele umane sunt si ele, in aceasta mare companie pe nume Romania, o veriga esentiala, usor lasata, ca atatea altele, pe mana unei cumnate de directoras, ruda saraca de la tara, convertita de nevoie la capitalism, dar de vizibila esenta comunista, si-n consecinta cu repere pe masura.

Drama resurselor umane si a valorilor rasturnate cu susul in jos a inceput in epoca academicienilor poftiti la canal si a continuat, dincolo de originea sanatoasa, cu santajul carnetului de partid - conditie obligatorie pentru accesul la cariera. Viitura balamucului valoric a luat proportii dupa ’89. Era atat de multa nevoie de HR national, incat unii au castigat alegerile doar promitand electorului "guvernul celor 15 mii de specialisti". Cineva vazuse "i"-ul si se lega sa-i puna si punct. Ne-am linistit cu totii ulterior, fusese doar "retorica electorala".

Cliseul lui "avem o tara, cum procedam?" e de o usturatoare actualitate.

Si asta, pentru ca problema "omului potrivit la locul potrivit" a ramas o rana etern deschisa.

A trecut un an de cand o agentie guvernamentala si-a asumat misia de a provoca schimbarea Romaniei la fata. Si, in cazul in care nu avem toti orbul gainilor, imi este foarte greu sa vad vreo mutare remarcabila in sahul identitar "Romania versus UE" in prima instanta, "Romania versus restul lumii" in etapa urmatoare.

Cand vom sti cum sa ne citim si sa ne propulsam valorile, vom avea si raspunsul la "Romania, incotro?", brandologic vorbind. Pana atunci, personaje de talia lui Boia vor ramane la coltul care le este rezervat eruditilor neapretati - ce non-fancy, mai e si roman - in vreme ce site-urile oficialitatilor vor straluci de gablonzul generalismelor cu morga si-al exprimarilor nisipoase, despuiate indecent de continut.