Saptamana trecuta, un scandal a trecut razant peste capul advertiserilor americani.
LUCIAN MANDRUTA
Cu aterizare fortata in cazul unora, care au descoperit printr-o intamplare ca platisera mai mult decat facea pentru reclama din anumite ziare. Si asta pentru ca acele publicatii trecusera copiile distribuite promotional la categoria vanzari, sporind astfel artificial tirajul cu cateva procente. S-a lasat, firesc, cu compensatii grele si chiar cu procese - iar directorii ziarelor cu pricina nu vor mai scoate capul in lume prea curand...
Sigur, fiecare isi e dator sa-si faca imagine. Sau sa le atraga atentia viitorilor investitori, cum se lauda directorii care dau banii pe asa ceva. Numai ca mesajul pe care il dau aceste reclame e cu totul altul. Si suna cam asa: "Iata, sunt capabil sa arunc banii fara sa ma traga nimeni de maneca! Veniti sa lucrati cu mine - sigur sunt mai scump decat face! Cumparati-mi compania! Precis am investit prost si-s plin de datorii!".
Dar nu asta e crima cea mai mare dintre toate. Ci faptul ca nici macar nu-s ad-uri facute cu talent. In tot ciclul acesta al banilor risipiti nu exista nicaieri macar un eurocent pus in conturile unei agentii de calitate. Altfel spus, banii de la buget se duc doar la prosti. Dar - de ce nu? - e si asta o discriminare pozitiva - pe care n-ar strica poate s-o semnalam cu mandrie Uniunii Europene. Numai sa gasim niste prieteni cu un ziar mic - dar mic de tot! - la Bruxelles.