Decenţa, sectă ciudată

Cine mai ştie azi ce-nseamnă să fii un gentleman? Păi, pentru majoritatea, idealul vine natural: n-ai nevoie decât de bombeu în pantaloni. Pentru ăi mai răsăriţi şi cu pretenţii, să fii domn înseamnă să conduci o maşină cu scaune care-ţi încălzesc şezutu, funcţie vocală de apelat prietenii şi dublu climatronic.

Trebuie şi carduri. Dacă totuşi ţii la cash, atunci e de bon ton ca din portmoneu să se iţească euroii. Dolarii sunt cam caraghioşi. Desigur, în societatea masculină se duce o luptă acerbă între domni şi "jmecheri". Domnii cu limuzinele şi euroii, jmecherii cu turbinele gălăgioase care produc mulţi cai-putere şi care, de obicei, îi bagă pe indivizi în stâlpii şi pomii şoselelor noastre zdrenţuroase. Jmecherii n-au bani, dar îi fac. De fapt, au şi trecut de stadiul în care îi făceau. Acum s-au cizelat şi-i pun pe proşti să facă bani pentru ei. Proştii merg cu maşinile mici şi se bucură la beneficii precum telefonul mobil. La fel şi cu lumetu’ modest care lucrează pentru domnii cu limuzine: ei se gudură nespus la prima de Crăciun. Cu care, desigur, un domn adevărat îşi cumpără o pereche de chiloţi de firmă.

PERMITEŢI? De unde rezultă că bunică-mea pare cel puţin penibilă când povesteşte despre tinerii gentlemani de pe vremea ei. Care, atunci când curtau o fată, îi cereau voie pentru-nceput să-i care sacoşa pân-acasă, în loc de acostarea modernă de genul "Păpuşe, te fac un cico? Apropos, ce darnică a fost natura cu bustul tău!". Ce demodaţi!
Nici demoazelele de azi nu mai sunt ce-au fost odată, când le-ar fi fost ruşine să iasă pe stradă cu picioarele dezgolite de la genunchi în jos. Azi în schimb, dacă vezi o tânără prea decentă te gândeşti la două variante: fie-i nebună, fie-i sectantă. Şi iar mi-aduc aminte de bunică-mea care povestea c-au fost cinci fete la părinţi. Şi pentru că erau prea multe, hainele erau puţine. Aşa că fetele tăiau perdele, să-şi facă guleraşe noi pentru bluziţe vechi. S-arate şi ele-ngrijit...

DĂ-TE, SĂ O PUN. Care e însă problema mea? Păi, deh, timpul bunicii a fost, al meu a trecut. Dar ce mă fac dac-o să am o fată? Dacă ne depravăm în continuare la viteză maximă, probabil o s-ajungă unu’ să vină acasă după ea şi să mă roage senin, la mine-n casă, să mă ridic de pe canapea, că el a venit cu treabă...