Discursul lui Obama a fost scris de un tânăr de 27 de ani, într-o cafenea

Aproape două milioane de americani au ascultat cu sufletul la gură discursul pe care Barack Obama l-a rostit în cadrul ceremoniei de învestire. Două milioane de americani s-au bucurat, au plâns şi au îndurat gerul năpraznic în timpul discursului primului preşedinte de culoare al Statelor Unite.

Discursul lui Obama a fost, aşa cum era de aşteptat, unul excepţional. Ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu este că textul a fost conceput de un tânăr de 27 de ani, Jonathan Favreau, într-o cafenea. Jonathan Favreau este cel mai tânăr scriitor de discursuri de la Casa Albă, anunţă The Guardian, citat de Antena3. Tânărul de 27 de ani a fost descoperit de noul preşedinte în mod întâmplător, în 2002, când se pregătea să îşi rostească discursul la convenţia democraţilor. Obama îşi repeta discursul în culise, iar Favreau, care era atunci în echipa care scria discusurile lui John Kerry, l-a auzit şi l-a întrerupt pentru a-i face câteva sugestii. De atunci, Favreau a rămas lângă preşedinte. Obama are o încredere deosebită în talentul tânărului Favreau. Fiind un preşedinte care îşi datorează popularitatea în special, talentului său oratoric, Favreau este un membru de bază al echipei sale. În 2003, Jonathan Favreau a absolvit College of the Holy Cross ca şef de promoţie. Tânărul a început să compună discursul din ziua inaugurării încă din noiembrie. O primă schiţă a fost scrisă chiar în cafeneaua Starbucks. (V.A.)


Discurul lui Barack Obama

"Stau astăzi aici umil în faţa misiunii pe care o avem de îndeplinit, recunoscător pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o, conştient de sacrificiile făcute de strămoşii noştri. Îi mulţumesc preşedintelui Bush pentru serviciul său adus naţiunii noastre, precum şi pentru generozitatea şi cooperarea de care a dat dovadă în timpul perioadei de tranziţie. Patruzeci şi patru de americani au depus jurământul prezidenţial. Cuvintele au fost rostite pe timp de prosperitate şi pace. Cu toate acestea, câteodată jurământul este făcut în mijlocul furtunii. În aceste momente, America a mers mai departe nu doar datorită capacităţilor şi viziunii celor care deţin funcţii importante, ci datorită faptului că Noi, Poporul, am rămas credincioşi idealurilor înaintaşilor noştri şi documentelor fondatoare. Aşa s-a întâmplat până acum. Aşa trebuie să se întâmple şi cu această generaţie de americani. Este bine înţeles faptul că ne aflăm în mijlocul unei crize. Naţiunea noastră este în război, împotriva unei reţele de violenţă şi ură. Economia noastră este afectată grav, o consecinţă a iresponsabilităţii unora, dar şi eşecul nostru colectiv de a lua decizii dure şi de a pregăti naţiunea pentru o nouă eră. Sistemul nostru de sănătate este prea costisitor; rata de promovare în şcoli este prea mică; şi fiecare zi dovedeşte tot mai mult că modurile în care utilizăm energia ne consolidează adversarii şi ne ameninţă planeta. Aceştia sunt indicatorii crizei, potrivit statisticilor. Mai puţin cuantificabilă dar nu mai puţin profundă este o pierdere a încrederii pe teritoriul ţării - o temere sâcâitoare că declinul Americii este inevitabil şi că următoarea generaţie trebuie să îşi coboare nivelul. Astăzi vă spun că provocările cu care ne confruntăm sunt reale. Sunt grave şi sunt multe. Ele nu vor fi combătute uşor sau într-o perioadă scurtă de timp. Dar să ştii asta, America, ele vor fi combătute. În această zi, ne adunăm pentru că am ales speranţa în locul fricii, unitatea în locul conflictului şi discordiei. În această zi, am venit să punem capăt nemulţumirilor şi promisiunilor false, acuzaţiilor şi dogmelor depăşite, ce afectează de mult timp politica noastră. Rămânem o naţiune tânără, dar după cuvintele Scripturilor, a venit vremea să lăsăm deoparte copilăriile. A venit vremea să ne reafirmăm spiritul rezistent; să alegem o istorie mai bună; să purtăm mai departe acel dar preţios, acea idee nobilă, transmisă din generaţie în generaţie: promisiunea divină că toţi oamenii sunt egali, liberi şi toţi merită o şansă la fericire. Reafirmând măreţia naţiunii noastre, trebuie să înţelegem că aceasta nu este niciodată intrinsecă. Ea trebuie câştigată. Călătoria noastră nu a folosit niciodată scurtături şi nu s-a mulţumit niciodată cu puţin. Nu este drumul celor slabi, celor care preferă lenevia în locul muncii sau care se mulţumesc doar cu plăcerile bogăţiei şi faimei. Mai degrabă a fost drumul celor care şi-au asumat riscuri, îndrăzneţilor, creatorilor - unii recunoscţi dar de cele mai multe ori bărbaţi şi femei, persoane anonime, care ne-au purtat pe drumul greu spre prosperitate şi libertate. Pentru noi şi-au împachetat puţinul avut şi au traversat oceane în căutarea unei noi vieţi. Pentru noi au lucrat din greu şi au cucerit Vestul, au îndurat biciul şi au arat pământul. Pentru noi au luptat şi au murit, în bătălii precum cele de la Concord şi Gettysburg, Normandia şi Khe Sahn. Iar şi iar aceşti bărbaţi şi femei au luptat şi s-au sacrificat şi au muncit până când mâinile lor s-au înăsprit pentru ca noi să avem o viaţă mai bună. Ei au văzut în America mai mult decât suma ambiţiilor noastre individuale; mai mult decât diferenţele de bogăţie sau provenienţă la naştere. Aceasta este călătoria pe care o vom continua astăzi. Rămânem cea mai prosperă şi mai puternică naţiune de pe pământ. Muncitorii noştri nu sunt mai puţin productivi decât atunci când a început criza. Minţile noastre sunt la fel de inventive, bunurile şi serviciile noastre la fel de necesare ca săptămâna, luna sau anul trecut. Capacităţile noastre nu s-au diminuat cu nimic. Dar timpul amânării deciziilor importante şi al protejării micilor interese a trecut. Începând de azi, trebuie să ne revenim, să ne ştergem de praf şi să începem refacerea Americii. Pentru că oriunde ne-am uita, sunt multe lucruri de făcut. Starea economiei necesită acţiune, îndăzneală şi pricepere şi vom acţiona - nu doar pentru a crea noi locuri de muncă, ci şi pentru a pune bazele pentru creşterea economică. Vom construi şosele şi poduri, linii electrice şi digitale care să alimenteze comerţul şi să ne unească. Vom da ştiinţei locul cuvenit şi vom folosi miracolele tehnologiei pentru a creşte calitatea sistemului medicale şi a reduce costurile acestuia. Vom folosi energia solară, eoliană şi a solului pentru a obţine combustibil pentru maşinile noastre şi uzine. Vom transforma şcolile, liceele şi facultăţile noastre pentru a îndeplini cerinţele unei noi epoci. Putem face toate acestea şi le vom face. Acum, sunt persoane care ne pun la îndoială ambiţiile, care sugerează că sistemul nostru nu poate tolera prea multe planuri de anvergură. Memoria lor este de scurtă durată. Aceştia au uitat ce a făcut deja această ţară; ceea ce pot face bărbaţii şi femeile libere atunci când imaginaţia se uneşte cu scopul, necesitatea şi curajul.
Ceea ce nu înţeleg cinicii este că pământul s-a mutat de sub ei - că argumentele politice stagnante ce ne-au consumat atâta timp nu se mai aplică. Întrebarea ce se pune azi nu este dacă administraţia noastră este prea mare sau prea mică, ci dacă ea funcţionează - dacă ajută familiile să găsească locuri de muncă cu un salariu acceptabil, asistenţa medicală pe care să şi-o poată permite, o pensie decentă. Acolo unde răspunsul este afirmativ, intenţionăm să avansăm. Unde răspunsul este negativ, lucrurile se vor opri. Aceia dintre noi care gestionează banii publici vor fi traşi la răspundere - pentru a cheltui înţelept, pentru a se abţine de la obiceiuri proaste şi pentru a face afaceri transparente, pentru că numai aşa se poate reface încrederea vitală dintre popor şi administraţia sa. Nu se pune nici întrebarea dacă piaţa este o forţă bună sau rea. Puterea sa de a genera bogăţie şi de a extinde libertatea este neegalată, însă această criză ne-a adus aminte că, fără o supraveghere atentă, piaţa poate scăpa de sub control şi o naţiune nu poate prospera prea mult timp atunci când îi avantajează doar pe cei prosperi. Succesul economiei noastre a depins întotdeauna nu numai de PIB, dar şi de amploarea prosperităţii noastre, capacităţii noastre de a extinde oportunitatea la fiecare persoană - nu din milă, ci pentru că este cea mai sigură cale pentru bunul nostru comun. În ceea ce priveşte apărarea, respingem drept falsă alegerea dintre siguranţă şi idealuri. Părinţii noştri fondatori s-au confruntat cu pericole pe care ni le putem cu greu imagina, au redactat o cartă pentru a asigura rolul legii şi al drepturilor omului, o cartă extinsă cu sângele tuturor generaţiilor. Aceste idealuri încă lumineaază lumea şi vom renunţa la ele de dragul egoismului. Transmitem aşadar tuturor celorlalte popoare şi guvernări ce ne privesc astăzi, din cele mai mari capitale şi până la cele mai mici sate, ca cel în care s-a născut tatăl meu: să ştiţi că America este prietenul oricărei naţiuni şi oricărui bărbat, femeie şi copil ce vrea un viitor paşnic şi demn; suntem gata pentru a conduce din nou. Trebuie să amintim că generaţiile anterioare s-au confruntat cu fascismul şi comunismul, nu numai cu rachete şi tancuri, ci şi cu alianţe acerbe şi convingeri durabile. Ele au înţeles că nu doar puterea noastră ne poate proteja, sau că aceasta ne dă dreptul să facem ceea ce vrem. În schimb, ei ştiau că puterea noastră creşte prin prudenţă, siguranţa noastră provine din justeţea cauzei noastre, forţa exemplului nostru şi calităţile temperate ale modestiei şi abţinerii. Suntem paznicii acesti moşteniri. Ghidaţi încă o dată de aceste principii, putem face faţă noilor ameninţări care cer un efort suplimentar, o cooperare extinsă şi înţelegere între naţiuni. Vom începe prin a lăsa Irakul poporului său într-un mod responsabil şi prin a obţine pacea în Afganistan. Cu prieteni vechi şi foşti inamici, vom lucra neîncetat pentru a înlătura ameninţarea nucleară şi pentru a îndepărta spectrul încălzirii globale. Nu ne vom cere scuze pentru modul nostru de viaţă şi nici nu vom pleda în apărarea sa, iar celor care încearcă să îşi atingă obiectivele prin teroare şi uciderea oamenilor nevinovaţi le spunem că spiritul nostru este mai puternic şi nu poate fi înfrânt. Nu ne puteţi învinge şi vă vom înfrânge. Pentru că noi ştim că diversitatea moştenirii noastre este un avantaj, nu o slăbiciune. Suntem o naţiune de creştini şi musulmani, evrei, hinduşi şi atei. Suntem modelaţi după fiecare limbă şi cultură, proveniţi din fiecare colţ al lumii; şi pentru că am cunoscut gustul amar al războiului civil şi al segregării şi pentru că am depăşit acel capitol întunecat devenind mai puternici şi mai uniţi, nu putem decât să credem că ura veche va dispărea într-o bună zi, că frontierele ce ne despart se vor şterge; că aşa cum lumea devine mai mică, umanitatea noastră comună va ieşi la suprafaţă. Iar America trebuie să îşi joace rolul de deschizătoare a unei noi ere de pace. Referitor la lumea musulmană, căutăm o nouă cale pentru a merge înainte, bazată pe interes şi respect comun. Acelor lideri din lume care încearcă să semne conflicte sau să dea vina pentru răul din societatea lor pe Vest, aflaţi că poporul vă va judeca după roade, nu după ce puteţi distruge. Popoarelor sărace le promitem ajutor pentru a crea ferme înfloritoare cu ape curate. Pentru a hrăni trupuri şi minţi înfometate. Cât despre ceea ce face administraţia şi ceea ce trebuie să facă, credinţa şi hotărârea americanilor sunt cele pe care se bazează naţiunea.
Provocările noastre vor fi noi. Instrumentele cu care le vom întâmpina vor fi şi ele noi. Dar valorile de care depinde succesul nostru sunt munca susţinută şi onestitatea, curajul, toleranţa şi curiozitatea, loialitatea şi patriotismul - acestea sunt vechi. Acestea sunt adevărate. Ele au fost forţa tăcută a progresului naţiunii de-a lungul istoriei noastre. Cerem să se revină la aceste adevăruri. Acum ni se cere o eră de responsabilitate, a recunoaştere, din partea fiecărui american, a datoriilor faţă de noi, de naţiunea noastră, faţă de naţiune şi de lume, îndatoriri pe care nu le privim cu ură, ci pe care le îndeplinim cu bucurie, convinşi că nu este nimic mai satisfăcător pentru spirit, definitoriu pentru caracter, decât a da totul pentru a îndeplini o îndatorire grea. Acesta este preţul şi promisiunea cetăţeniei. Aceasta este sursa încrederii noastre - ştim că Dumnezeu ne cere să dăm formă unui destin nesigur. Acesta este înţelesul libertăţii noastre. De aceea bărbaţi şi femei şi copii de orice rasă şi credinţă pot participa la ceremoniile de la acest mall, şi de ce un bărbat al cărui tată, în urmă cu mai puţin de 60 de ani, nu putea să fie servit la un restaurant, poate sta în faţa dumneavostră şi să depună un jurământ. Să spunem lumii viitoare că în mijlocul iernii, când numai speranţa şi virtutea pot supravieţui, că oraşul şi ţara, în faţa unui pericol comun, au venit în întâmpinarea sa. America. În faţa pericolelor comune (...) să ne amintim aceste cuvinte nemuritoare. Cu speranţă şi virtute, să înfruntăm încă o dată curenţii îngheţaţi şi furtunile ce vor veni".