Doggie-style

Poziţiile cică pot compensa o piesă mică

Încă o dată aud că mărimea nu contează. Din surse de informare dedicate exclusiv bărbaţilor. Demersul mi se pare chiar drăgălaş. Dacă e să mă gândesc la bărbaţi ca la o sectă mare, ca la o comunitate structurată, în care membrii sunt atenţi la emoţiile lor. E de-a dreptul duios.

SUBDIMENSIONARE. Tema principală este că bărbaţii slab dotaţi, mai exact sub 15 centimetri, care ar fi media, să stea liniştiţi şi să nu se îngrijoreze: tehnica e de bază. Cică o sculă mititică poate face minuni. Fireşte, scula mică trebuie să intre cumva ultima în acţiune. Până atunci, preludiul e la mare preţ.

CA LA MASĂ. Într-un fel, procedeul seamănă cu luatul mesei. Să zicem că scula mică ar fi desertul. Iar posesorul ei e gazda care, atunci când lansează o invitaţie, doreşte să-şi impresioneze musafirul. Întâi cu aperitivele. Merge la fel şi la partida de sex. Aperitivul e preludiul. Partea cu alcoolul e identică. Dacă ai scula mică şi doreşti frăgezirea partenerei, atunci e bine s-o alcoolizezi niţel. În caz că nu simte, s-o pună pe seama băuturii. Apoi deci preludiul propriu-zis (mezelurile, sălăţelele cu ciuperci, icrele negre, în caz de bunăstare, ficăţeii-năbuşiţi şi d-astea).
În materie de sex intră săruturile, atingerile, dezbrăcatul. Urmează felul principal. După specialişti, aici cică intervine stimularea masivă a clitorisului. Manuală sau orală. În funcţie de cât e de mică totuşi scula mică este indicat să nu te bazezi numai pe stimularea manuală a şmecheriei. Oricum, contează şi strădania. Ca la masă. De pildă să zicem că felul principal nu e chiar pe gustul tău, dar arată aşa bine în farfurie, că-ţi vine să-l lauzi. Aşa şi cu oralul. E bine să fie-acolo. De tampon.

DESERT MITITEL. Ajungem şi la desert: scula mică. Ceea ce e nasol. La desert nu ne place un fursec şi gata. Mă rog, putem compensa cu diferite tipuri de fursecuri: mai multe poziţii. Doggie-style, de exemplu, când ea stă pe spate cu posteriorul ridicat şi el călare. Sau şarpele, când ea stă pe burtă, întinsă, şi el tot călare. Şi altele, descrise în amănunt în publicaţiile pentru bărbaţi. Încă o dată aplaud demersul emoţional al comunităţii bărbăteşti, dar cred că tuturor ne place desertul. Iar poziţiile diferite de la desert ţin practic tot de doamna, că el tot cu scula mică vine. E ca şi cum ai servi acelaşi fel de fursec mic şi te-ai aştepta ca musafirul să simtă un gust când îl mestecă pe stânga şi alt gust când îl mestecă pe dreapta...

Stuff by Anuşka

Apa de bideu
Apropo de galanterie, probabil aţi auzit de emisiunea de la beunu în care erau invitaţi un domn şi-o doamnă politicieni. Domn şi doamnă de formă, nu de fond. Ideea e că indivizii aşa s-au întărâtat unul pe altul, şi-au zgârmat orgoliile, s-au bătut în idei şi-alte chichireze până când le-au cedat nervii. Primul răpus a fost domnul. Care, în disperare de cauză şi lipsă de contraargument, i se adresează ei, cu totul transfigurat, încurcat, niţel bâlbâit, dar foarte hotărât, zicându-i că oricum ea are o faţă de bideu. Lăsând din ton să se-nţeleagă că remarca e de natura evidenţei şi că, dacă dânsa ar avea vreo urmă de bun-simţ, asta ar trebui s-o reducă la tăcere, după ce, fireşte, ar trebui să recunoască faptul că dreptatea politică e de partea lui, de vreme ce ea are faţă de bideu. Cum vă sună? Desigur, familiar, pentru că acesta e registrul discursurilor publice autohtone. În fine, şocată şi fără cuvinte, doamna şi-a degajat elegant mâna dreaptă, răsturnând "din greşeală" paharul cu apă peste pantalonii gentlemanului. Ăsta, ultragiat, cu ochii exoftalmici, înhaţă paharul lui (încă plin) şi îi distribuie conţinutul direct în faţa de bideu a doamnei. După ei, potopul. Toate posturile tv au preluat incidentul şi l-au blamat. Da’ nu pe toate părţile. Pare-se că grija centrală a tuturor a fost faptul că domnul i-a aruncat cu apă-n faţă unei doamne. Ceea ce, fireşte, e de rahat. Numai că n-am prea auzit pe mulţi să se fi oripilat la auzul drăgălăşeniei cu bideul pe care domnul i-o scuipase anterior, doamnei. Hm! Probabil că noile reguli sociale permit asta şi noi nu ştiam. Pe principiul în insulte să ne insultăm, numai în apă să nu ne-mproşcăm!