Exportul nostru către Europa

In loc să exportăm produse şi servicii, ne exportăm incapacitatea administrativă şi politică. In loc să aducem o valoare adăugată Europei, ne exhibăm confuziile, incompentenţele şi fantasmele. Şi ne mai mirăm că ne injură lumea pe stradă la Roma, Bruxelles sau Paris.Â

Excepţionalul grupaj publicat astăzi in Jurnalul Naţional sub titlul „Ţiganii Romăni mai ieftini decit vacile " mi-a adus aminte de unele acţiuni in care am fost direct implicat.
Pentru a aduce un spor de informaţie asupra problemei, am redactat articolul alăturat.
Vă mulţumesc,

• Alin Teodorescu

La mijlocul lunii septembrie 2004, in calitate de Cancelar al Primului Ministru, am avut o serie de intilniri cu organizaţii neguvernamentale specializate in problemele ţiganilor. Motivul acestor intilniri a fost programul de creştere a capacităţii instituţionale in toate celulele sistemului administrativ romănesc. Acest program este mai cunoscut in presa romănească sub numele de To-Do-List. La cererea Primului Ministru, am format la Cancelarie un mic grup de lucru care a constat următoarele:

• Strategia naţională de imbunătăţire a situaţiei romilor aprobată prin HG in 2001 - care era baza legală a tuturor programelor de asistenţă internă şi internaţională pentru romi - era depăşită;
• Sărăcia severă printre familiile de romi era mult mai mare decit printre familiile de neromi;
• Oficiul pentru romi din cadrul SGG avea numai 3 salariaţi, fără buget propriu, fără resurse, fără capacitate de implementare.

După cum puteţi vedea din documentul ataşat, la 22 septembrie 2004 am prezentat in şedinţă de Guvern un Memorandum, care prevedea printre altele formarea Agenţiei pentru Romi, contractarea unui imprumut de 50 de milioane de dolari pentru combaterea sărăciei la nivelul populaţiei rome, infiinţarea Fondului Romăn pentru populaţia romă, după excepţionalul model al Fondului Romăn de Dezvoltare Socială, aplicarea unei OG referitoare la alocarea unor loturi de pămint familiilor de ţigani şi alte citeva măsuri concrete. Am evitat să intrăm in filosofia discriminării, istoria ţiganilor, hermeneutica etniei şi alte teme de interes pentru intelectualitatea ţiganilor, care trăia bine din drenarea fondurilor de asistenţă pentru romi. Am căutat să facem lucruri concrete, care să răspundă unor probleme concrete.


Situaţia era cu atit mai urgentă cu cit aveam rapoarte ale unor organisme europene care ne spuneau că, după obţinerea statutului de stat membru, populaţia din Romănia şi Bulgaria cu cel mai mare risc de migraţie necontrolată era populaţia ţigănească. In Bulgaria s-au luat măsuri administrative: nici acum un ţigan bulgar fără acte, fără şcoală, fără proprietăţi sau venituri in Bulgaria nu poate obţine uşor paşaport sau act de identitate valabil in Europa. Alte ţări prietene au dezvoltat sisteme de alarmare rapidă - in limba romănă asta inseamnă reţele de informatori intre ţiganii migratori. Noi nu puteam să facem aşa ceva. S-ar fi dezvoltat imediat vesela cooperare intre cei care ştiu să facă paşapoarte şi cei care au nevoie de ele. Â

Ar fi apărut imediat in presă numele informatorilor, fotografiile ofiţerilor, averile rudelor ofiţerilor şi adresele lor, in aşa fel incit să poate fi repede identificaţi de purtătorii de mesaje graţioase - recte săbii ninja.
Memoradumul ataşat a fost discutat in şedinţa de Guvern din 22 septembrie 2004, iar in 5 octombrie 2004 a fost aprobată forma revizuită.

Ca urmare, au inceput negocierile de contractare a imprumutului de 50 de milioane de dolari de la Banca Mondială, a fost infiinţată Agenţia pentru Romi, cu personal, bugete şi resurse mult mărite, a inceput dezbaterea publică asupra situaţiei ţiganilor. Numai pe linia verde a primului-ministru s-au inregistrat in lunile septembrie-octombrie peste 1.000 de apeluri referitoare la situaţia ţiganilor din ţară. Imi aduc de asemenea aminte de sute de scrisori, rapoarte, informări pe care le primeam la Cancelarie - toată această documentaţie a fost predată noii guvernări.


Ce aflu din articolul dvs. publicat in 15 noiembrie 2007 ?
Că Strategia Naţională pentru romi nu s-a actualizat. Că Agenţia Naţională funcţionează, dar nu a primit bugetele promise. Că imprumutul de 50 de milioane pe care incepusem să-l negociem a fost luat abia in 2007, dar nu va fi operat de o structură specializată, ci impărţit intre Ministerul Muncii, Ministerul Invăţămintului şi nu mai ştiu cine. Că, de fapt, nici banii, nici programele nu au ajuns la romi, ci s-au disipat prin celulele sistemului administrativ romănesc, foarte permisive cind e vorba de absorbit fonduri şi foarte zgircite cind e vorba de raportat rezultate.


Consecinţa ?
După notele operative elaborate de oameni care ştiu ce vorbesc, peste 100.000 de romi romăni, dintre care mulţi fără acte, fără nici un de şcolarizare, fără nici o proprietate sau venit in Romănia, sint astăzi răspindiţi in nouă ţări din Europa.

In loc să rezolvăm problema, aşa cum incepusem in toamna anului 2004, am exportat problema partenerilor noştri din Uniunea Europeană. Dl.Adrian Năstase are acum dreptate să propună formarea unei Agenţii Europene pentru Romi. Problema nu mai este numai a Romăniei, problema este deja europeană. Dar nu s-ar fi ajuns aici dacă legile erau respectate şi dacă, la contractarea resurselor bugetare şi extrabugetare, s-ar fi avut in vedere interesele romilor şi nu ale unei caste de demnitari.

In loc să exportăm produse şi servicii, ne exportăm incapacitatea administrativă şi politică. In loc să aducem o valoare adăugată Europei, ne exhibăm confuziile, incompentenţele şi fantasmele. Şi ne mai mirăm că ne injură lumea pe stradă la Roma, Bruxelles sau Paris. Â








Â