Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu peste 1.000 de goluri înscrise într-o carieră de 31 de ani, Lily Parr rămâne şi în ziua de astăzi cel mai prolific atacant din istoria fotbalului englez. Lily Parr a fost vedeta echipei feminine Dick, Kerr Ladies, iar la meciurile în care evolua se strângeau peste 50.000 de suporteri.
În timpul Primului Război Mondial, când mulţi dintre fotbaliştii englezi au fost trimişi pe front, fotbalul feminin a luat amploare în Anglia. Femeile au preluat multe dintre rolurile atribuite în mod tradiţional bărbaţilor, lucrând în special în fabricile de muniţie.
"În timpul Primului Război Mondial, peste 900.000 de femei au lucrat în fabricile de muniţie. Majoritatea fabricilor aveau un ofiţer responsabil cu moralul şi starea de sănătate a noilor angajate. Sportul, în special fotbalul, a devenit o activitate încurajată", spune istoricul Amanda Mason.
În sezonul 1914 - 1915, campionatul englez de fotbal masculin a fost anulat, pentru că majoritatea jucătorilor erau pe front. În schimb, stadioanele au devenit scena fotbalului feminin, echipele purtând numele fabricilor de muniţie de unde proveneau jucătoarele.
"Pentru câteva minute, sâmbăta după-amiaza, spectatorii şi jucătoarele puteau uita de ororile războiului", spune Patrick Brennan, autorul unei cărţi despre fotbalul feminin din timpul Primului Război Mondial.
Iniţial, jucătoarele, care la început purtau fuste în locul pantalonilor scurţi, au fost privite ca ceva inedit. În scurt timp, însă, meciurile de fotbal feminin aveau să atragă mii de oameni la stadion.
Pe 26 decembrie 1920, partida dintre St Helens Ladies şi Dick, Kerr Ladies, disputată pe stadionul Goodison Park din Liverpool, a adunat o audienţă record de 53.000 de spectatori.
A fost perioada de glorie a jucătoarei Lily Parr, care evolua pentru Dick, Kerr Ladies. 
Lily Parr
Un an mai târziu, însă, Federaţia Engleză de Fotbal a decis să desfiinţeze, practic, fotbalul feminin. Meciurile echipelor feminine au fost interzise pe stadioanele afiliate la federaţie, ceea ce a însemnat că spectatorii nu au mai avut unde să le urmărească.
"Din cauza atitudinii federaţiei, meciurile echipelor feminine şi-au pierdut din atracţia pe care o avuseseră asupra spectatorilor. Abia în 1971 echipele feminine au căpătat permisiunea de a juca pe stadioane omologate. Dacă nu ar fi fost interdicţia din 1921, este posibil ca în ziua de astăzi fotbalul feminin să fi fost la fel de popular ca cel masculin", spune Patrick Brennan.
Lily Parr a continuat să joace până în 1951, retrăgându-se la 46 de ani. După interdicţia din 1921, echipele feminine au fost nevoite să joace pe terenuri virane sau stadioane săteşti, neomologate. În 1922, echipa Dick, Kerr Ladies a făcut un turneu în SUA, jucând nouă meciuri împotriva unor echipe masculine din prima ligă, care s-au soldat cu trei victorii, trei egaluri şi trei înfrângeri.
Contribuţia lui Lily Parr la fotbalul englez a fost recunoscută abia în 2002, când Parr (decedată în 1978) a fost introdusă în galeria celor mai faimoşi jucători, în cadrul Muzeul Naţional al Fotbabului.
