Gabriela Vrânceanu Firea: Barcelona, dragostea mea!

Am descoperit împreună cu familia şi prietenii farmecul metropolei spaniole

Nu-mi aduc aduc aminte să mi se fi lipit de suflet un oraş atît de repede cum s-a întîmplat cu Barcelona. Am stat cîteva zile, dar îmi doresc să mă reîntorc cît de curînd acolo, să-l văd pe îndelete, să-l bat cu piciorul, să mă bucur, împreună cu celelalte zeci de mii de turişti, de fiecare clădire, de măiastrele opere de artă semnate Antonio Gaudi. Cu fiecare metru străbătut, te îndrăgosteşti mai tare de acest oraş, mîndria spaniolilor, care are nenumărate atracţii turistice. Cartierul gotic este cea mai veche şi interesantă parte a Barcelonei, piaţa San Jaume, fost forum roman, Primăria şi Palatul de la Generalitat. M-am plimbat împreună cu familia şi cei doi prieteni cu care mi-am petrecut cele cîteva zile de vacanţă pe Las Ramblas, un bulevard lung de 2 km, între Piaţa Catalunya şi Port, pe care îl cunoaşte fiecare turist care a vizitat acest oraş. De-o parte şi de alta a Las Ramblas sînt restaurante cu terase pe trotuar, pictori care le realizează doritorilor potretul în cîteva minute, păpuşari, oameni-statui, florărese care te-mbie să cumperi cele mai minunate plante, magazine de suveniruri, un univers de atracţii întins pe doi km. Bulevardul se situează între Piaţa Catalunya şi port şi reprezintă "definiţia" Barcelonei. Am făcut plajă în port şi am admirat coloana lui Cristofor Columb.

ITINERAR. Nu mi-aş fi iertat niciodată dacă aş fi ratat operele lui Gaudi: Catedrala Sagrada Familia, Parcul şi Palatul Guell, Casa Punxes şi Casa Amatler. Piaţa centrală, numită Piaţa Catalunya, cu dimensiuni comparabile cu ale Pieţii Vaticanului din Roma, este plină de turişti. Noi am mers dimineaţa, pentru a putea da de mîncare în linişte porumbeilor.

CIVILIZAŢIE. Se spune că latinii sînt toţi "croiţi" după acelaşi tipar, energici, colerici, pasionali. Nerăbdarea românilor de a trece cît mai repede de semafor, viteza cu care le fuge mîna spre claxon este pusă de cei mai mulţi tocmai pe seama sîngelui fierbinte. După ce am vizitat Barcelona, m-am convins că e vorba, din păcate, doar de necivilizaţie: cît am stat acolo, n-am auzit pe nimeni să claxoneze sau să-i zică vreo două şoferului din faţă. Pentru noi, pare de domeniul fantasticului. Dar Barcelona este de domeniul fantasticului.