Gaura-n ureche

Nu m-am dat niciodată în vânt după tatuaje sau piercing-uri. Când eram student în anul trei, însă, mă combinasem cu Mara, o jună care făcea Politehnica şi era cu totul specială pentru acele timpuri.

În anii ’90 nu prea găseai fete cu desene pe corp şi belciuge prinse în diverse locuri.

Ea avea pe braţul drept, respectiv buca stângă nişte bâzdâgănii despre care zicea că-s "tribale celtice", un cercel în nas şi mulţi în ambele urechi.

Insistenţe
Nici eu nu arătam foarte şters. Îmi lăsasem nişte plete care ajungeau până la jumătatea spatelui şi umblam în general îmbrăcat în negru şi încălţat cu bocanci. Din cauza părului avusesem şi ceva probleme. Când un domn profesor mai conservator, specialist, dacă îmi aduc bine aminte, în paleografie, m-a întrebat de ce mi-am tras "coama aia de măgar" eu i-am răspuns "Da’ dumneavostră de ce v-aţi lăsat chelie?!”. Am trecut cu greu examenul la el, după ce a intervenit decana facultăţii, care a garantat că regret obrăznicia şi nu o să mai fac.

Mara, cu care în pat mă înţelegeam bine, tot insista să-mi bag măcar un cercel într-o ureche, să ne asortăm cât de cât. Eu mă făceam că plouă şi schimbam discuţia de fiecare dată când insista pe tema asta. În mod normal îi răspundeam că nu vreau să umblu cu metale pe mine fiindcă îmi e frică să nu fiu trăznit.

Mara era relativ geloasă şi îmi sonda prietenii despre ce se întâmpla în serile când nu eram împreună. Am surprins-o de vreo două ori scorciovind prin buzunarele mele după "ceva compromiţător". Din fericire era o perioadă în care telefoanele mobile nu erau frecvente, aşa că nu mă putea controla pas cu pas. Din când în când mai îmi făceam şi eu de cap agăţând diverse doamne, de preferinţă mai bătrâne şi măritate, ca să nu iasă complicaţii de gen "pasiuni mistuitoare".

Rămăşiţe
Într-o seară de mai, când Mara era ocupată cu un proiect pentru inginereala ei, am ieşit cu mai mulţi amici în oraş, la o cârciumă din centru. Am pus ochii pe o cucoană la vreo treizeci şi mai bine de ani, cu un aer trist, care stătea cu nişte prietene la o masă de lângă noi. Era Minodora, asistentă medicală şi proaspăt divorţată. M-am băgat în seamă, ne-am povestit vieţile şi am plecat împreună spre domiciliul meu. A fost o seară molcomă şi rodnică, un fel de "friendly fuck" udat cu două sticle de vin roşu, pe care le cumpărasem în drum spre casă. Mi-a declarat că vrea să ne împreunăm în poziţii cât mai variate, ca să uite de stress-ul cauzat de divorţ. Am adormit mulţumiţi iar dimineaţa ne-am luat la revedere şi a rămas cu "mai vorbim", în traducere liberă "ne salutăm dacă ne mai vedem", ceea ce nu a mai fost cazul.

Seara m-am văzut cu Mara. Am fost în oraş, la un film, am băut o bere şi am devenit domestici relativ devreme. Am făcut un duş, liniştit, şi când voiam să mă bag sub pătură, fata, care patrula prin cameră a scos un sunet nearticulat. A scormonit pe lada de deasupra patului şi a apucat doi cercei mari (nişte cercuri), de argint. Se făcuse mov la faţă şi m-a întrebat ce e cu ăia acolo, ce paraşută mă vizitase cu o seară înainte. Într-o secundă am percutat ce se întâmplase, că Minodora lăsase fără să vrea nişte rămăşiţe lângă patul meu. Nu am avut de ales şi am improvizat: "Ai stricat surpriza! M-ai bătut atât la cap că m-am decis să-mi pun un d’ăsta. Nu vindeau decât pereche, n-a vrut să-mi dea vânzătoarea un singur cercel..."

A înghiţit explicaţia, ba chiar a fost impresionată. Am scăpat de un scandal de teribil şi, momentan, de o rupere a relaţiilor diplomatice dar peste două zile a trebuit să mă trezesc devreme şi să merg cu ea la o asistentă medicală pe care o cunoştea. Urechea mi-a fost împuşcată cu un instrument nichelat şi câteva zile am purtat un fel de bumb. După ce s-a cicatrizat gaura mi-a fost aplicat unul din cerceii Minodorei, cu care mă simţeam aiurea. Îl scoteam de fiecare dată când nu eram cu ea. Manevra deasă cu scos-pus cercul de metal mi-a provocat o mică rană, tratată cu rivanol.

Peste câteva luni, dintr-un scandal ieşit din senin, provocat de nu mai ţin minte ce, m-am despărţit de fata cu tatuaje şi metale atârnate de nări. Am auzit de la nişte cunoscuţi comuni că după facultate s-a măritat cu un austriac, a plecat din ţară şi acum e mama de familie onorabilă, lucrează într-o multinaţională şi circulă îmbrăcată business.

După ce s-a spart treaba între noi, am fost fericit că nu mai trebuie să-mi atârn rotocolul în ureche. Găurica s-a astupat cu timpul, dar a rămas o mică cicatrice, care-mi aduce din timp în timp aminte de istorioara de mai sus.