Hillary Clinton şi ochii lui Obama

La puţin timp după alegerile prezidenţiale americane, lui Hillary Clinton i s-a oferit o alegere: să rămână în Senat ca una dintre cele mai puternice femei din America sau să devină secretarul de stat al lui Obama, devenind unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Hillary a ales a doua variantă.

Costul alegerii lui Hillary, este, paradoxal, mare, remarcă într-un editorial, cotidianul britanic The Times, citat de Agerpres. Hillary va trebui să îşi subordoneze viziunea sa asupra lumii celei a lui Obama, să îşi controleze soţul şi să îşi înăbuşe propriile aspiraţii la preşedinţie, în caz că ar mai nutri unele. Miza şi potenţialele recompense pentru primul diplomat al Americii sunt însă şi mai mai mari. Hillary va trebui să conducă efortul, îndelung aşteptat în atât de multe ţări, de a reinstaura ceea ce preşedinte american ales, Barack Obama, a numit cu o zi în urmă “puterea exemplului moral al Americii”, în condiţiile în care, începând din 2003, războiul din Irak şi dezbaterile legate de practicile de la Abu Ghraib şi Guantanamo, au atrofiat această putere. Reînvierea exemplului dat de America ar fi, astfel, deosebit de important pentru refacerea imaginii SUA, atât în proprii ochi cât şi în afară. Într-un moment de criză pentru liberalismul pieţei libere din orice parte a lumii, acest scop trebuie să devină obiectivul principal al civilizaţiei occidentale, crede The Times.

Clinton se va confrunta cu probleme specifice încă din prima zi a noului său post, în condiţiile în care Obama a promis redemararea procesului de pace din Orientul Mijlociu şi plănuieşte o încercuire curajoasă a Al Qaida în Pakistan. De asemenea, Obama trebuie să contureze o nouă relaţie cu Rusia dacă va dori să spere la vreo acţiune internaţională concertată împotriva programului iranian de îmbogăţire a uraniului. Şi chiar dacă voinţa sa va fi acea faţă a schimbării prezentată lumii, retuşarea sa va fi lăsată în sarcina lui Hillary, ceea ce face ca relaţia dintre cei doi să fie deosebit de importantă. The Times aminteşte că Henry Kissinger, George Schultz şi James Baker, cei mai de succes secretari de stat, şi-au derivat puterile dintr-o relaţia apropiată cu preşedinţii. Chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla în cazul lui Hillary, ea şi preşedintele vor trebui să vorbească pe o singură voce în toate problemele importante, avertizează The Times.

Pe de altă parte, deşi diferenţele dintre cei doi în privinţa războaielor din Irak şi Afganistan s-au atenuat în mod predictibil de la alegeri, “îmblânzirea” fostului preşedinte Bill Clinton se poate dovedi mai problematică. Clinton a avut de plătit propriul său preţ pentru promovarea soţiei sale, fiind de acord cu o monitorizare mai atentă a discursurilor şi a activităţii sale caritabile. Bill Clinton ar putea vedea în influenţa sa neoficială asupra politicii americane avantajul pe care l-a câştigat pentru ceea ce a cedat. Însă Clinton, remarcă publicaţia britanică, este imaginea anilor “90, nu a schimbării, iar consilierii săi sunt persoane a căror experienţă a fost câştigată atunci când statutul moral al Americii nu fusese pus încă la încercare. Timpurile s-au schimbat. Hillary va trebui să îşi ţină soţul la distanţă şi să înveţe să privească lumea prin ochii noului preşedinte american.