Împotriva curentului

02 Mar 2008 • 00:00

Jurnalul Naţional, condus de Marius Tucă, pare să fi rămas ultima „redută” în faţa uraganului care a spulberat presa de autor, prin înlăturarea de la conducerea unor cotidiene a unor oameni precum Cristian Tudor Popescu şi Sorin Roşca Stănescu. Presa de autor moare, sub povara lipsei de profitabilitate, a patronilor „cârnăţari” şi a manierelor „inventive” ale unora de a-şi atrage puţinii bani care sunt investiţi în publicitatea pentru ziare. Marius Tucă reuşeşte să se ţină în afara ziarului a cărui primă pagină o fac agenţiile de ştiri, Jurnalul Naţional venind adesea cu subiecte atipice. Aflat într-un protest interior împotriva „sticlei”, e posibil să nu îl mai vedem prea curând pe micul ecran, dar am putea în schimb să ne bucurăm de romane semnate de celebrul editorialist.

The Marketer: Trăieşte presa românească o criză în perioada asta? Se întâmplă nişte lucruri care parcă nu s-au mai întâmplat niciodată în România în ultimii zece ani.

Marius Tucă: România este într-o criză permanentă şi atunci de ce n-ar fi şi presa din România într-o criză? E o criză pentru că, într-un fel, se face un decont al celor 18 ani – pe de o parte plătim ceea ce n-am făcut bine, cei care lucrăm în presa scrisă, pe de altă parte, trăim într-o lume care e permanent contra cronometru şi nu mai are timp să citească nimic, nici măcar ziare, trăim sub dominaţia televiziunilor, în primul rând a televiziunilor de ştiri, pentru că intri în concurenţă cu ele, şi nu sunt puţine şi sunt foarte agresive pe piaţă, şi trăim, de asemenea, sub dictatura „manelizării”, sub dictatura manelelor, cu tot ceea ce înseamnă ele – pot să ia diferite forme, de la programe de televiziune până la articole de ziar.

The Marketer: Am văzut editorialul tău pe tema asta şi vorbeai despre patronii cârnăţari, cu sau fără ghilimelele de rigoare. Crezi că este o problemă şi faptul că nu sunt şi proprietari de media cei care fac parte din garda veche de jurnalişti?

Marius Tucă: Nu ştiu dacă ideea ca şefii de ziare să fie şi patroni, neapărat ar rezolva problema. Nu e obligatoriu ca un şef de ziar să fie şi un bun manager, sau un şef bun de ziar să fie şi bun manager. Nu este obligatoriu. Când m-am referit la „cârnăţari” vorbeam în primul rând de unii care s-au gândit şi ei să „investească” în presă doar pentru a avea nişte ziare. Or, o investiţie în presă este, până la urmă, o afacere. Cei mai mulţi dintre cei care au venit să investească în presă, de „cârnăţari” vorbesc, au făcut asta ca să aibă şi ei nişte ziare, nu ca să aibă o afacere. Or, un ziar nu poate să trăiască altfel decât privit ca o afacere. Atunci îşi respectă şi condiţia, îşi respectă şi identitatea, îşi respectă şi independenţa editorială.

The Marketer: Apropo de partea editorială, se poate vorbi despre faptul că fiecare din cotidienele importante are şi partizanatele lui?

Marius Tucă: Bineînţeles, fiecare cotidian are parti pris-urile lui, subiectivităţile lui, pentru că aceste cotidiene sunt făcute de oameni, nu sunt făcute de nişte roboţi, care să nu simtă, care să nu aibă sentimente, care să nu fie de o parte sau de alta.

The Marketer: Poate fi şi un avantaj să ai un parti pris, în sensul că te poziţionează într-un fel pe piaţă?

Marius Tucă: În România nu, dar cred că în alegerile din 2008, de anul ăsta şi anul viitor, ar trebui să se facă asta, pentru că sistemul american mi se pare cel mai corect din punctul ăsta de vedere. Spune de la bun început: noi îl susţinem pe cutare, noi susţinem partidul cutare, noi susţinem campania cutare. Şi este, dacă vreţi, un mesaj foarte clar adresat cititorilor. Unora s-ar putea să le placă, altora să nu le placă, altora să le placă mai puţin. Mă rog, este un risc asumat pe care-l face editorul, pe care-l face ziarul respectiv. La noi se fac tot felul de manevre, tot felul de aranjamente, tot felul de machiaje, ca atunci când există o astfel de susţinere – şi a existat şi în 2004 susţinere pe faţă –, să nu se vadă acest lucru. Or, din chestia asta nu are de pierdut decât ziarul care face asta. Din punctul nostru de vedere, este foarte greu să susţinem pe cineva pe scena politică. Având în vedere că toţi sunt o apă şi-un pământ, ne e foarte greu să avem o astfel de poziţie, apropo de Jurnalul Naţional. Mi-e greu să fac lucrul ăsta şi să luăm o hotărâre în sensul ăsta.

The Marketer: Jurnalul Naţional, de altfel, este un caz atipic pe piaţă. Voi sunteţi, aparent, împotriva curentului, în sensul că deschiderile de pagini de multe ori sunt subiecte atipice. Multe ziare merg pe agenda zilei, Mediafax, Rompres.

Marius Tucă: Este adevărat. Jurnalul Naţional s-a vândut de la bun început, de la relansare, de acum 4 ani, şi de asta este numărul unu de 4 ani încoace. A vrut să fie altceva, altfel şi altcumva decât celelalte ziare. Rar o să găsiţi o prima pagină care să semene cu celelalte sau măcar să aibă subiectul principal ca celelalte. Tocmai pentru că ne dorim să fim cu totul altceva, să avem investigaţiile noastre, să avem reportajele noastre, să avem subiectele noastre şi, mai ales, să avem campaniile noastre. Şi atunci este foarte greu să nimerim acelaşi subiect cu celelalte ziare.

Citește pe Antena3.ro

Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet

The Marketer: Apropo de presa ca o afacere, cel puţin pe zona asta de cotidiene – fiindcă la televiziuni sau la reviste lucrurile stau puţin diferit – pare că multe sunt pe pierdere, nu pe profit, că nu e o afacere profitabilă. E puţin paradoxal: până la urmă, businessul ca cifră absolută nu este foarte mare, adică n-ar fi, în absolut, foarte mulţi bani de atras, ca să fie un business profitabil, la scara la care este el. Ce ţine businessurile acestea cumva cu genunchiul pe grumaz, astfel încât să nu fie profitabile? Poate dacă ar fi o afacere profitabilă, ar intra şi alt tip de investitori.

Marius Tucă: Absolut. Profitabilitatea oricărui ziar înseamnă până la urmă puterea lui. Pentru că tot suntem în România, se întâmplă lucruri mai ciudate legate de profit, legate de investiţii. Este greu să ai profit în ziua de astăzi, când există foarte multe ziare, există foarte multe televiziuni şi, până la urmă, suma care rămâne presei scrise sau presei cotidiene este o sumă mică şi ea trebuie împărţită. Şi sunt mulţi, sunt răi, şi unii dintre ei sunt şi inventivi în găsirea a tot felul de mijloace ca să ajungă la banii aceia. Hârtia se scumpeşte în fiecare an, forţa de lucru, ziariştii, sunt din ce în ce mai bine plătiţi, chiar dacă nu aşa cum ar trebui, dar salariile lor au crescut în ultimii ani. Încet-încet se profesionalizează şi forţa de muncă din presa scrisă şi atunci, din start, ai nişte cheltuieli foarte mari. Eşti în concurenţă cu celelalte ziare, nu poţi să renunţi la numărul de pagini, pentru că te-ai descalifica. Gândiţi-vă că la Jurnalul în fiecare zi, în afară de 32 de pagini, de luni până sâmbătă inclusiv, mai este un supliment, care înseamnă încă un ziar. Imaginaţi-vă efortul pe care-l facem, şi cu toate acestea, Jurnalul Naţional în ultimul an a avut profit, este un ziar profitabil. Pe de altă parte, mai sunt investiţii care se văd pe termen lung şi primii ani probabil că sunt trecuţi cu pierdere, cum, la fel, sunt ziare care aşteptau profit de acum 2-3 ani, însă în continuare, când tragi linie la sfârşit de an, este minus. E o perioadă grea, într-adevăr, pentru presa din România, pentru presa scrisă în primul rând, dar aş spune că şi în televiziune lucrurile, fie se degradează foarte tare când este vorba de programe, şi vorbesc aici de televiziunile importante, fie au o formă agresivă de a cuceri publicul, care mie sincer nu-mi place. Aş dori mai degrabă una inteligentă decât una atât de agresivă, cum se întâmplă uneori.

The Marketer: Jurnalul Naţional a fost unul dintre cei mai importanţi promotori ai ideii de a avea guest writers, persoane cu nume, poate şi din spectrul politic...

Marius Tucă: Asta este o altă discuţie care este la modă acum. Se vorbeşte de ziarul de autor şi ceea ce se întâmplă prin înlăturarea şefilor de ziare cu personalitate – găseai în ziarul pe care-l făceau ei o mare parte din personalitatea lor. Odată cu dispariţia şefilor de gazete – autori, vor dispărea şi ziarele ca atare, ziarele de felul acesta. Înlăturarea lui Cristian Tudor Popescu este un pas spre lichidarea presei de autor, şi prin presă de autor, ca să fiu foarte exact, înţeleg faptul că la conducerea unui ziar se află o personalitate puternică, un jurnalist puternic, care face ziarul. Altfel spus, când vorbeai de Gândul, era ziarul lui Popescu. Nu vorbesc aici de partea de proprietate, pentru că lucrurile stau altfel. Când vorbeşti de Jurnalul Naţional, este vorba de ziarul lui Tucă. Trendul, tentaţia, tendinţa este aceea de a nu mai exista astfel de ziare şi cred că va fi o mare greşeală, pentru că, chiar dacă trăim într-o eră a IT-ului, a site-urilor, a blog-urilor, a internetului, în principal, cred că partea de autor este cea mai importantă. Nu putem să umplem ziarele cu nişte numere matricole, fără imagine, fără chip, fără identitate, fără personalitate.

The Marketer: Apropo de personalitatea care se află la baza unui ziar, şi până la urmă îşi pune o amprentă puternică, tu ai fost foarte low profile în ultima vreme. Ai fi putut cumva, teoretic, şi prin pârghiile media, şi prin personalitatea ta, să ieşi mult mai în faţă...

Marius Tucă: Am avut o experienţă cu televiziunea anul trecut, care a fost de scurtă durată. Eu pornisem la un drum lung, şi dezamăgirea a fost cu atât mai mare. O experienţă nefericită aş putea spune, şi mi-am propus de atunci să nu mai apar la televizor. Este ca un protest interior, dacă vreţi, în primul rând faţă de mine, că am putut să fac lucrul ăsta şi să reuşesc performanţa de a trăi nefericirea de care vorbeam. Este un protest în primul rând faţă de mine, sunt vinovat, sunt supărat pe mine, şi acesta este motivul pentru care o perioadă, poate să fie o lună sau poate să fie pentru totdeauna, nu vreau să mai apar la televizor, nu vreau să mai am de-a face cu imaginea „pe sticlă”.

The Marketer: Ca o particularitate pe care am remarcat-o în presă în ultima perioadă, şi aş face o paralelă cu fotbalul, oamenii nu mai creează lucruri, preferă să cumpere o echipă de Serie B, C, ca să fie proprietari.

Marius Tucă: Este depersonalizarea de care vorbeam mai devreme. Dacă patronii, în primul rând, cred că în locul unei fotografii cu Cristian Tudor Popescu sau cu Sorin Roşca Stănescu pot să pună o matricolă, ca la şcoală, şi aia să fie identitatea ziarului, se înşeală amarnic. Eu cred foarte tare în presa de autor, cred foarte tare în ziarele care sunt uneori confundate până la o identitate totală cu cei care le conduc, îmi place să se spună că este ziarul lui Popescu, ziarul lui Ionescu ş.a.m.d., decât să fie ziarul nimănui, să fie ziarul unei feţe care să nu spună nimic, ziarul unei clone, un ziar fără chip. Nu cred în ziarele fără chip. Trăim o perioadă în care secretarii de partid, pentru că spre asta ne îndreptăm, sunt înlocuiţi cu patronii, ceea ce ar fi foarte greu pentru presa din România, pentru libertatea ei şi mai ales pentru ce va urma în presa din România. Nu văd cum ziarele să fie conduse de nişte holograme fără identitate, fără trăsături, fără personalitate.

The Marketer: Ai în echipa foarte apropiată de colaboratori oameni cu foarte multă experienţă în presă. Ion Cristoiu este unul dintre ei. Te sfătuieşti cu dumnealui?

Marius Tucă: Nu.

The Marketer: Este editorialist…

Marius Tucă: Este editorialist şi atât. Vorbesc cu Ion Cristoiu, dar atât. A circulat la un moment dat zvonul acesta – în momentul în care am relansat Jurnalul, vorbeau toţi că mă sfătuiesc cu Cristoiu. Lui Ion Cristoiu i-a făcut foarte mare plăcere chestia asta, pentru că şi-a dat seama cât de puternică este imaginea lui. Nu, nu m-am sfătuit niciodată cu Ion Cristoiu. Tot ce înseamnă Jurnalul Naţional sunt ideile care vin de aici, nu din altă parte.

The Marketer: Crezi că însăşi criza politică pe care o trăim acum are o influenţă directă în această criză din presă?

Marius Tucă: Bineînţeles, cum să nu. Nu direct, nu e covârşitoare, dar şi-a pus şi ea amprenta, la unele dintre ziare mai puţin, la altele de tot, la altele deloc, în funcţie de slăbiciunile patronilor.

The Marketer: Ştiu că ai şi alte tipuri de investiţii, pe lângă implicarea ta în media.

Marius Tucă: Care sunt?

The Marketer: Înţeleg că ai un restaurant.

Marius Tucă: E un restaurant unde soţia mea are 50% din acţiuni.

The Marketer: Voiam să te întreb, dacă ai compara cele două tipuri de activităţi, între a fi implicat în presă versus a fi implicat într-o afacere…

Marius Tucă: Acolo sunt ca un client oarecare, mă duc şi eu şi mănânc. Nu pot să fac comparaţia. Presa, până una-alta, este viaţa mea. A fost şi a rămas viaţa mea, probabil că o să fie în continuare.

The Marketer: Vom mai vedea pe piaţă volume semnate Marius Tucă?

Marius Tucă: Nu ştiu. O să văd. E ultimul lucru la care m-am gândit. Este posibil. Am scris foarte mult în ultimii 18 ani. Este posibil să mai dăm câte ceva publicităţii sau, pur şi simplu, să trec la partea de roman. Îmi doresc la un moment dat să îmi găsesc timp în care să scriu, pur şi simplu, romane.