Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era tot criză. Victor Ciorbea, pe atunci prim-ministru, anunţa că se vede "luminiţa de la capătul tunelului" şi o să scoată ţara din necaz, dar avea iluzii optice. Şi eu intrasem, în plan personal, într-un soi de năpastă. Fusesem combinat cu Marinela, o ţigancă temperamentală, care mă prinsese cu alta în pat. Relaţia noastră se terminase cu o scenă de comedie proastă, Marinela îmi spărsese o farfurie în cap şi mă blestemase să nu mai am parte de femei şapte ani. Nu am crezut niciodată în asemenea bazaconii, dar la vreo trei săptămâni după despărţirea de doamna tuciurie nu îmi ieşise nimic şi eram teribil de stătut.
EŞEC DUPĂ EŞEC
Mă dădeam fără spor la colege de redacţie sau de facultate. Când am vrut să sărut, într-un colţ întunecos al clădirii în care lucram, o fată care scria pe teme de politică externă şi dădea semne că mă place, am încasat o palmă. Am invitat în oraş o fată studioasă basarabeancă, cu care se culcaseră aproape toţi băieţii din anul meu, dar m-a lăsat cu ochii în soare şi am aşteptat-o ca un bleg jumătate de oră la ceasul de la Universitate. Am alimentat cu beri, o seară întreagă, o jună blondă pe care am găsit-o într-o cârciumă la modă în epocă şi aia a plecat spunând că o aşteaptă acasă prietenul ei.
Disperat, am încercat să mă duc la curve pe Calea Plevnei. Am luat o mare ţeapă. Ţiganca vopsită pe care voiam să o coţăiesc mi-a umflat banii înainte şi a dispărut în dosul uşii unei case semiruinate unde îşi avea hogeacul. Am auzit un clinchet de cheie şi nu am mai insistat, fiindcă în curte se aflau nişte magraoni cu mutre deosebit de prietenoase. Rateurile se ţineau lanţ.
Costică, un coleg de redacţie mai în vârstă, trecut prin multe, mi-a spus mai în glumă, mai în serios că Marinela mi-a dat "argintu' viu" şi nu prea mai am ce să fac. M-a sfătuit să mă duc să mă descânte cineva, chestie pe care, bineînţeles, nu am făcut-o, considerându-mă cu mansarda în regulă.
GRASA
Pe atunci, nu existau carduri, aşa că ne luam leafa de la casierie, în mână. În ziua de salariu se făceau nişte cozi interminabile în faţa unui ghişeu şi ieşeau deseori scandaluri din variate motive, cum ar fi că unii se băgau în faţă sau că doamna Cici, casiera, le dădea bani prea mărunţi. Femeia în cauză era o grăsană brunetă, care aducea uşor cu un dulap. Era destul de înaltă, dar cântărea în jur de un chintal.
În timp ce stăteam la coadă pentru bancnote, am auzit un răcnet din faţa ghişeului. Mateiaş, un fost macaragiu reconvertit în jurnalist de marcă, băiat dur care băuse la viaţa lui Carmol, era nemulţumit că primise prea multe hârtii de 10.000 şi răcnea la sărmana doamnă Cici: "Eşti o bucată de untură neagră, fă proasto!". Am simţit nevoia să intervin: "Las-o în p... mea, bă! Care-i vina femeii dacă aşa a primit banii de la bancă! Nu face ea special aşa, idiotule!". Am solidarizat mai mulţi camarazi şi camarade care stăteau la rând, aşa că Mateiaş a trebuit să se potolească. Când am ajuns în faţa doamnei Cici, aceasta mi-a aruncat o privire recunoscătoare şi mi-a zis: "Mersi, puiule, că l-ai pus la punct pe nebun!".
Spre seară, după ce trecuse balamucul, m-a invitat în biroul ei la un pahar cu vin. Am comunicat bine înjurând amândoi Guvernul şi pe stimatul domn Ciorbea. Cum se făcuse târziu şi Cici avea destule bagaje, eu, gentil, m-am oferit să o duc cu un taxi până în Drumul Taberei, unde stătea, fiindcă, vorba aceea, luasem salariul şi îmi permiteam.
Aproape firesc m-a invitat la ea, fiindcă făcuse sarmale în foi de viţă şi eu nu mâncasem nimic toată ziua. Avea un apartament kitsch, cu tot felul de bibelouri şi carpete, chestie care îi trăda originile de femeie transplantată în Bucureşti de la ţară pe vremea lui Ceauşescu.
Vedeam că lucrurile decurg spre o campare în patul ei, dar mă aşteptam să se întâmple în orice moment un dezastru, un cutremur, să explodeze ţeava de gaze, ceva, şi blestemul Marinelei să funcţioneze.
Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Imediat după sarmale, care au fost chiar delicioase cu smântână deasupra, am început să mă joc cu sânii ei imenşi. Am plecat din bucătărie spre dormitor, ţinându-ne de mânuţe. Am împins-o uşor în pat şi i-am dat fusta jos. După ce am procedat la fel şi cu chiloţii, am descoperit un organ sexual foarte mare, înconjurat de un tufiş format din mult păr negru. Probabil Cici nu a înţeles niciodată de ce am spus atunci: "Am scăpat de blestem! Ieşirea din tunel e o gaură neagră!".
Citește pe Antena3.ro
