Licitaţie amoroasă

Una din trăsăturile cele mai enervate, crunt de supărătoare şi diabolic de răspândite în rândul bărbaţilor e încăpăţânarea. La femei, o caracte­ristică des întâlnită e prostia. Iar asta, nu de puţine ori, îi bucură pe masculi.

O IUBITĂ TÂMPĂ. Pentru că nă­ro­zenia sexului frumos le asigură lor un trai liniştit, când pot susţine, la ne­sfâr­şit, că noaptea la ora 2 îşi dau sms-uri cu şeful, iar nătângii de lângă să i se pară că omul e năpăstuit. O consoartă neghiobă poate face şi deliciul anturajului select de voinici musculoşi cărora, în lipsa unui meci senzaţional, nu le rămâne decât să presteze aluzii evident batjocoritoare, dar pe care tânăra cu intelect candid le percepe doar ca pe nişte glumiţe foarte reuşite, amuzându-se cu gâlgâit cristalin.

Totodată, o soţie toantă are darul de a stâr­ni şi un fel de compasiune în rândul cunoscuţilor ducând astfel la un soi de aprecirere stranie faţă de insul care vieţuieşte lângă ea. Chestiunea îl pune într-o lumină favorabilă, pentru că iată, şi-a legat destinul de o gogomană, ca s-o ajute şi s-o păzească de relele lu­mii. Deci fapta insului va fi cataloga­tă drept deplin creştină şi va fi privită cu adâncă înduioşare, cam la aceeaşi in­tesitate cu care e privită o căţea care-şi păzeşte puii mici şi stupizi în tentativa lor nereuşită de a se deplasa de ici colo.

Aşadar, oricum o dai, un bărbat e întotdeauna în avantaj a­tunci când are o parteneră tută. Chiar şi-n cazul în care individul însuşi e gră­ma­dă, o relaţie cu dama tântă îi deschide orizonturile unei lumi mai bune, în care el devine un fel de cuceritor strălucit şi asta numai pentru că aia e suficient de prostuţă încât să se uite la unul ca el. Declarat, avantaj bărbaţi!

Pe de altă parte, aceeaşi indivizi, dăruiţi sau nu cu harul unui IQ ridicat, la orice oră pot fi, şi chiar sunt, supă­ră­tor de încăpăţânaţi şi croiţi pe drumul lor. Dacă vrei să te ţii după ei, bine. Dacă nu, te pupă, pa.

ÎNCĂPĂŢĂNARE. Un caz parti­cular mi-a atras recent atenţia şi m-a făcut să mă abat de la căile gându­ri­lor mele fireşti. O persoană apropiată era aproape gata însurat cu logodnica. Dar nu de tot, pentru că între timp el in­tenţiona zelos să-şi termine studiile amâ­nate din motive de golăneală. Du­pă aceea, urma, nu-i aşa, să se aşeze omul la casa lui.

Ca să te aşezi la casa ta, îţi trebuie întâi casa, pentru ca să ai unde să te-aşezi. Deci în gândul lui era să-şi ia casă. Apoi serviciu, normal, nu?! Şi după aia să ne şi însurăm. În­tre timp, logodnica, oare de ce?, s-a cam înfuriat şi a bătut în retragere. Studiile s-au terminat. El a găsit şi restaurant. Am certitudinea, pentru că mi-a cerut părerea - îmi place sau nu decorul? Nevastă, însă, n-are.

Dar eu mă bucur că ăia de la restaurant pro­puneau un raport calitate-preţ ne-mai-po-me-nit. I-am sugerat insului să se liciteze pe eBay. Sunt curioasă da­că pică vreuna. Şi dacă pică, trebu­ie mu­sai să fie cel puţin la fel de proastă pe cât e el de încăpăţânat. Corect?