Mariaju’şirodaju’

Mă lansam deunăzi în aprecieri legate de beneficiile şi contraindicaţiile coabitării înainte de căsătorie, stârnită fiind de dificultăţile conjugale de care se plâng ăştia din jur. Normal, nu toată lumea are dificultăţi.

Asta se întâmplă, părerea mea, mai cu seamă celor care n-au timp de petrecut împreună cu partenerul sau care sunt prea orgolioşi ca să admită că cearcănele se datorează orelor de nesomn organizate pe podeaua din sufragerie sau cărora pur şi simplu nu le pasă ce se întâmplă cu cel de lângă, şi atunci totul e foarte simplu. Pe principiul conform căruia dacă nu faci foc, nu iese fum. Şi-atunci fireşte că nici capu' nu te doare.

ALAI
Ei bine, ziceam eu, e frumos să nu fi locuit împreună înainte, cum ar veni. Sună aşa, a poveste cu prinţi şi zâne. Cum vine el şi te ia de la mă-ta de-acasă, cum te suie în caleaşca lui poleită, cum încărcaţi plini de entuziasm lăzile de zestre pline cu plăpumi, perne şi feţe de masă de parcă viaţa voastră urmează să fie tot un somn şi-o musafireală, cum ajungeţi voi la casa voastră şi cum te saltă el în sus (ţie ţi se ridică un pic fusta, schelălăi delicat un piculeţ, doar aşa, ca să se vadă că nu eşti vreo stricată obişnuită să stea cu chiloţii la vedere), cum se căzneşte cu tine şi îmbrăţişaţi păşiţi amândoi peste pragul plin de semnificaţii, cum se lasă jos cu tine încă agăţată bine de beregata lui, cum vă priviţi adânc în ochi, unul pe altul, şi vi se pare că vă pătrundeţi într-o clipită de taina căsniciei, cum vă sărutaţi apoi dulce şi suav pe buze, cum, apoi, stârniţi de emoţia şi căldura momentului, vă despuiaţi pătimaş şi vă pătrundeţi chiar acolo, în hol, de sfânta taină a căsniciei.

Şi cum, dup-aia, vă ridicaţi omeneşte ca să vă spălaţi de zoaiele păcatului primordial, vă acoperiţi trupurile vinovate cu ceva textile, după care, nu-i aşa?, vă loviţi cu capu' de probleme casnice uzuale: că vă e foame şi frigideru-i gol, că n-aveţi pâine, că n-aveţi aia, că vă lipseşte ailaltă, că ea nu ştie cum să folosească aragazul şi confundă tigăile cu farfuriile adânci de supă şi tooot aşa.

CONCUBINAJ
Pe de altă parte, dacă-ţi dă gândul bun să convieţuieşti niţel înainte, s-ar putea ca atunci când te prezenţi, în fine, în faţa sfinţilor părinţi, s-o cam faci în cunoştinţă de cauză: adică fiecare ştie exact ce şi cât poate celălalt. Sau poţi, nu-i aşa?, taman din pricina asta să nu mai cauţi niciodată să pupi crucea întru mariaj şi să te mulţumeşti cu coituri în concubinaj de drept.

Ce mai, uneori trebuie să le dăm părinţilor ce-i al părinţilor, şi anume dreptate atunci când zic că mariajul are nevoie de rodaj, ca şi maşina. Atâta că rodajul la maşină presupune că poa' să meargă prost şi, dacă merge prost, atunci ai timp s-o duci în service până nu expiră. Cum ar veni, te legi s-o iei şi după reparaţii. Cu nevasta însă, dacă rodajul scârţâie, atunci cauţi s-o dai la târg spre altu'...