Mic tratat despre ţaţă

Se poartă mahalagismul şi prostul-gust

Ştiţi vorba aia, ţaţa Stana sor' cu mama... Ei bine, să ştii că ţaţă nu e doar Stana. Ţaţă "e multe", aşa cum de altfel elegant ar pune problema un înalt dregător al unui partid românesc precum şi-al unui sector de capitală europeană. Ţaţa e peste tot.

Vă propun pe-această cale un exerciţiu edificator. Rotiţi uşor capul spre stânga sau spre dreapta. În următoarele secunde veţi identifica cel puţin o ţaţă. Ei bine, de care fel e ţaţa voastră?

CU ORICE PREŢ. Ar putea fi o ţaţă cu orice preţ: s-a născut ne-mplinită, îi pute tot, n-are ţâţe şi nici fund, n-are nici o condiţie materială de invidiat, nici un cerc de prieteni bogat, nici funcţie, nici mai nimic. Dar a văzut ea că fetele cu gura mare, cu încălţări şi poşete de lac, cu mărgele de plastic la gât şi cu ojă stridentă au succes. A replicat detaliile şi uite, acum e şi ea o mică ţăţucă. Bravo, fată!

INVOLUNTAR. Ori ar putea o fi o ţaţă fără voie. Una fără prea mult noroc sau prea multă minte. S-a trezit purtată de viaţă printre ţâţe, ţăţoaie şi tătici şi, ca să supravieţuiască, s-a adaptat. Aşa că acum se poartă ca o ţaţă, veritabilă aparţi-nătoare a grupului.

COMERCIAL. De asemenea, aţi mai fi putut repera o ţaţă comercială: femeia care n-are nimic în afară de bani. Petrece toată ziua în faţa televizorului şi-a emisiunilor de un desăvârşit prost-gust care se desfăşoară acolo şi notează, de plictis, diverse piese vestimentare. Totodată, reţine nişte clişee lingvistice de mare angajament pe care să le potrivească ulterior ţinutei. Apoi se-mpopoţonează precum o sorcovă ca să moară lumea de ciudă. Ţaţa comercială reuşeşte astfel să fie foarte penibilă.

INTIM. Despre ţaţa sexuală numai de bine: clientă fidelă a magazinelor care comercializează lenjerie intimă cu model de blană de leopard şi chiloţi cu pene de struţ. Sau dama trecută de patruj' de ani care vine cu slipi tanga la plajă şi arată de parc-ar avea nevoie să-şi plimbe pielea-n pungă.

NOVICE. Aţi putea să daţi şi peste o ţaţă-ncepătoare. Virusul mitocăniei şi-al prostului gust n-au copleşit-o încă, dar îi dau târcoale. Ce o deosebeşte de celelalte este faptul că încă se-mbracă precum o fată curată de la oraş şi nu ţine neapărat să poarte, de exemplu, ciorapi mov la o-ntâlnire de afaceri. În schimb, în pauza de ţigară socializează cu ţaţele veterane şi este des auzită exclamând plină de uimire "hai, fată!".

CANDIDĂ. Există şi un tip de ţaţă pe care o numim inocentă. Sărăcuţa, nici nu ştie că e ţaţă şi tocmai de-aia e reprezentativă pentru specie. Ţi se destăinuie într-un mod absolut fermecător legat de orice ţine de intimitatea ei personală şi de intimitatea personală a altora, de ca şi cum ar fi perfect firesc să te intereseze toate astea.

PURĂ. Printre cele din urmă se numără şi ţaţa ţaţă sau ţaţa absolută: tiparul perfect pe care îl puteţi folosi dacă vreţi să intraţi în cercul lor. Ţaţa ţaţă are un atuu ce o deosebeşte de restul pieselor din colecţie: ea le şi ştie pe toate.

FINĂ. Mă rog, dacă întoarceţi capul cum v-am sfătuit nu-i exclus să daţi cu nasul de ţaţa fină. Sau moţul speciei sau bomboana de pe colivă. Dânsa, metaforic, are pământ sub unghii, dar poartă tichie de mărgăritar.

PS: Dacă totuşi lucraţi într-un spaţiu izolat şi nu puteţi efectua exerciţiul propus, vă sugerez să deschideţi televizorul. Nu vă formalizaţi cu postul ales, ţâţele sunt bine reprezentate!