Se sapă după Elodia ca la Roşia Montană. Astăzi, prin arăturile, livezile şi via lui socru-su. Săptămănal, pe toate traseele turistice se găsesc saci burduşiţi cu vechituri, care nu mai trebuie trimise la analize, fiindcă oricum sunt ale lui Cioacă.
Dacă incercăm şi pe Valea Prahovei, de la Comarnic la Sinaia, vom reuşi salubrizarea la care visăm de zeci de ani. In curănd, dosarul de crimă va lua drumul caselor de filme. Cioacă e ofertat ca manechin, iar pe Elodia o aşteaptă pănă şi Lazarov.
Impătimiţii de cinematecă işi amintesc de Nopţile Cabiriei, al lui Fellini. Ei, bine, Nopţile Elodiei făcut de Zincă ar arunca in aer piscurile ratingurilor mondiale. Dacă politicienii au divizat populaţia in două, Elodia a rupt-o-n patru, şase, opt etc.
Atăta timp căt prin coclaurile, pădurile şi văile patriei se mai găsesc saci menajeri cu uniforme de poliţişti, poze de-ale Elodiei şi sănge din săngele ei, căteva adevăruri trebuie spuse. Cioacă şi Elodia au inviorat atmosfera intr-o Romănie amorţită. Pensionarele telefonează in creierii nopţii pe unde apucă şi povestesc cu vie emoţie cum au văzut-o prin Sighişoara, Sibiu sau Obor. Intr-un BMW roşu.
Ieri seară, o doamnă cu experienţă de-o viaţă ca asistentă socială jura că a intălnit-o prin preajma Piaţei Delfinului. Era intr-un taior negru, clasic şi avea ochelari de soare. Ochelarii de soare enormi, care au innebunit naţiunea şi l-au scos din minţi pe sepepistul ăla dur, care nu crede in love şi in sms-uri. In ciuda prezenţei acestor ochelari, doamna i-a citit in priviri, ca intr-o carte deschisă, iubirea, dezorientarea şi credinţa adăncă.
Căt despre Cioacă, mărturisim că ni l-am fi dorit un fel de Vitoria Lipan, in stare să bată coclaurile după Elodia pănă la uitarea de sine, la concurenţă cu procurorul Marius Iacob. In realitate, Cioacă o flendureşte dintr-un concediu in altul. E descurajat, dezamăgit şi mestecă gumă spre disperarea profesorului Butoi. Nu mai crede in viaţă-viitor-neveste. Şi-n avocate. De aia şi-a luat un avocat. Avocatul care a reuşit să-l facă să dezvăluie, invariabil, o singură chestie: "Nu ştiu nimic". Aţi mai intălnit dumneavoastră poliţist capabil să recunoască atăt de sincer că habar n-are de nimic?
In sfărşit, constatăm cu bucurie că ne apropiem de sărbătorile sfărşitului de an, contribuind entuziaşti la scrierea celei mai tari legende a poporului romăn de la Mioriţa incoace. Mai tare şi ca Meşterul Manole. Chiar aşa, in zidurile blocului din Braşov aţi incercat?       Â