Mireasă la pachet

Cum să faci să nu te ia cu acte

Multe fete drăguţe şi iubitoare de parteneri se lamentează că nu sunt dorite cu ceremonie la sfat de bărbaţii pentru care stau cearşaf. Deşi aparent fericite posesoare de trai conjugal, vor să se-nscrie în comunitate ca femei aşezate. Damele disperate, la o adică, după împerecherea sfântă se împart în două categorii.

HIGH CLASS. Femeile de carieră îşi iau lângă dânsele un partener sexual constant pentru puţinele clipe de libertate admise de profesia înfloritoare. Mâinile lor n-au cunoscut solzii de peşte şi nici n-au râcâit de pe faianţă stratul de vapori de grăsime combinat cu fum de ţigară, masa o servesc în deplasare - au deci maţe mulţumite -, banii curg, cariera prosperă. Un partener de coit pârlit va sesiza lesne că e bine să-şi ducă îmbelşugata pereche la popă, degrabă, ca să-şi asigure şi el un nume prin mijlocirea cercului ei de influenţă. Se-nţelege că, dacă n-o ia de nevastă, nici nu va putea ieşi cu el la braţ cum ar ieşi cu pudelul. Dacă şi el e socotit, atunci vor trăi în concubinaj veşnic, înţelegându-se că sexul casnic e doar o metodă de-a echilibra un deficit emoţional, în favoarea concentrării pe agoniseală.

SOCRII. Femeia tipică însă, banală-n toate cele, îşi reprimă orice şansă la mariaj dacă şade-n locuinţă comună cu alesul. O minune mai poate surveni dacă stau singuri, dar nu-i garantat. Alături de părinţii ei însă, tihna se spulberă repede. Socrii mici îi pun sula-n coastă catindatului să le onoreze fata, şi-atunci el fuge de rupe pământul. La potenţialii socrii mari, aceştia fac jocurile, scutindu-şi odorul de orice activitate gospodărească. Tânărul burlac are la îndemână tot ce-i e de trebuinţă. Ea, dacă-i convine şade, dacă nu, nu. Dacă duduca nici nu-i cine ştie ce răsărită de neam avut şi nici nu mişcă la bucătărie, atunci devine cazul că prezenţa părinţilor se face absolut necesară în ochii bărbatului, pentru orice nevoi - altele decât cele sexuale. Deci, de ce ar lua-o p-aia de nevastă? Ca să plece de lângă mama, unde-i cald şi bine? În schimbul a ce? La aşternut dama stă şi-acum şi e de altfel singurul loc unde-şi justifică prezenţa.

TOT UNA. Muierii nu-i rămâne decât un singur argument, şi-ăla schilod, în lupta către altar. Bărbaţii, aproape fără excepţie, nu văd ce diferenţă poate face un act, aşa că de ce să se chinuiască. Femeia poate replica timid că, dacă tot nu-i nici o diferenţă, atunci de ce să nu? Ce mare brânză? Brânza e că dacă te oferi pe tavă şi tot zaci acolo, ca el să ia câte-o bucăţică atunci când îi vine chef, te-mpuţi. Adică brânza se-mpute la un moment dat, dacă n-o utilizezi în termen. Păi, cine să vrea o brânză-mpuţită, afar' de excentrici, fireşte?

Concluzie: când cauţi de căpătuială nelimitată, asigură-te că pe iubăreţ îl interesează tot pachetul. Nu te rezuma la a-i oferi doar piept şi copănele, când de fapt pe tine te interesează să te ia cu tot cu gheare şi târtiţă!