(C)RAMPE
Sunt de o inocenta sora cu prostia crasa, stiu asta, dar asta nu e singura mea calitate. Una dintre marile mele calitati este ca-mi amintesc cu precizie zilele de nastere ale prietenilor sau ale oamenilor pe care-i admir, fie ei vii sau trecuti la cele sfinte. Vreau sa zic ca-mi amintesc de ele cu precizie matematica la o saptamana dupa.
Asa mi se-ntampla mereu si asa mi s-a intamplat si anul asta, cand, precis la o saptamana, mi-am adus aminte ca pe 27 ianuarie anul asta s-au implinit fix 250 de ani de la nasterea lui Mozart.
Sa admitem ca e o data speciala pentru noi, ca locatari ai unei planete pe care a mai stat si Mozart si sa ne caciulim la Al de Sus sa ne ierte ca suntem nepasatori. Ia sa vedem, ia sa vedem... ce faceam noi pe 27 ianuarie (cazuse intr-o vineri)? Majoritatea era afara. Unii erau inca la job. Care la un film, care la un teatru, care la o bere, care la un cico. Au mai ramas cativa (printre care eu, unul, cel putin, nu ma numaram) care dadusera pe Mezzo ca sa vada cum aniverseaza lumea 250 de ani de la nasterea lui.