Mulţi fani în grădina Domnului

La tv mă distrez copios, chiar şi atunci când subiectul e trist. Cum a fost de pildă decesul lui M. Jackson. Pe un post, când sicriul era scos afară, moderatoarea simte nevoia să explice, ca şi cum nu era evident: cică în acest moment (respectiv acel moment), sicriul, citez "care nu poate fi decât al lui Michael Jackson", e scos din clădire.

Câteva remarci, dacă se poate: când transmiţi de la locul unde e depus Michael mort, în cadru privat - adică nu la comun cu alţi morţi în acelaşi timp - atunci nu văd cum sicriul ar putea să conţină alt mort decât ăla declarat. În caz că, să zicem, lumea se adună la priveghiul meu, mă gândesc că nimeni nu şi-ar pune problema că în loc de mine ar putea să fie altcineva în coşciug. Moderatoarea zice mai departe că sicriul e purtat de nişte oameni sau bărbaţi - nu mai ştiu precis cum a zis - îmbrăcaţi în negru.

Chestia se vedea cu ochiul liber, atâta că emisiunea nu avea dublare pentru persoane cu handicap. Cred că de-aia a ţinut individa să precizeze treaba cu culoarea. Deşi se ştie că la o crăpelniţă occidentală lumea în general nu poartă roşu sau alte culori vesele (în accepţiunea culturii ăsteia, vestice). De-aia o vorbă înţeleaptă zice că dacă tăceai, filozof rămâneai. Doamna n-a tăcut şi prost a făcut. La alt post tv era invitată una, fan declarat al celui dus dintre noi.

Tipa mărturisea pătrunsă că ştirea a apucat-o în vacanţă şi asta a marcat-o rău. A simţit că o parte din ea a murit cu el - absolută nerozie, dacă mă întreabă cineva!, ăsteia ori nu i-a murit nimeni apropiat, ori doar face pe deşteapta alături de alţii ca ea, de leşină sub scaun la concerte - ba mai mult, chiar se jură că i-a stricat vacanţa ştirea asta. E ca şi cum moare mama (Doamne fereşte!, mă gândesc că-n cazuri d-astea chiar simţi că se duce şi o părticică din tine) şi eu zic, futu-i, a apucat-o şi p-asta să dea ortu' popii taman când îmi luasem bilete la Veneţia! Mare ţi-e grădina şi mulţi fani în ea!