Note explicative

33) Întîlnirea se înscrie într-o serie de "vizite de lucru", pe care Nicolae Ceauşescu le-a efectuat, în vara acelui an, în staţiunile turistice diin zona Mangalia de Nord, pentru a analiza, aşa cum consemnează oficiosul partidului, "Scînteia" din 5 augst 1971, "stadiul înfăptuirii planului privind amenajarea litoralului Mării Negre", Vila scriitorilor de la Neptun (obţinută la insistenţele şi prin vicleniile lui Zaharia Stancu; v. Ovid S. Crohmălniceanu, Op. cit., p. 103) fusese dată în folosinţă în cursul acelui an, iar scriiorii se aflau în vacanţă. După vizitarea oficială a noii clădiri, la clubul Casei Scriitorlui au loc discuţiile consemnate în prezenta stenogramă.
În această vizită, Nicolae Ceauşescu a fost însoţit de Elena Ceauşescu, Maxim Berghianu (membru CC al PCR, preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării), Leonte Răutu (membru al Comitetului Executiv al CC al PCR, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri), Miron Constantinescu (rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice "Ştefan Gheorghiu"), Vasile Patilineţ (membru al Secretariatului CC al PCR, membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR), Ion Stănescu (Silaghi; membru al CC al PCR, preşedintele Consiliului Securităţii Statului), precum şi de Ion Cosma, ministrul Turismlui.

34) Vasile Vîlcu – probabil, prim secretar al Comitetului de Partid al judeţului Tulcea.

35) Nicolae Ceauţşescu face trimitere la prima sa întîlnire cu scriitorii, din 19 mai 1965, la doar o lună după ce fusese instalat ca secretar general al PCR. Atunci el definise, pentru scriitori, concepţia sa despre o nouă politică de deschidere culturală, pe care o inaugurase deja Gheorghe Gheorghiu Dej şi pe care, cu abilitate, Ceauşescu dorea să o revendice pentru sine.

36) Este vorba despre aniversarea creării PCR, la 8 mai 1921.

37) Întîlnirea are loc imediat după Plenara CC al PCR, din 7-9 iulie 1971, care adoptase "propunerile de măsuri", n 17 puncte, pentru "îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii", formulate de Nicolae Ceauşescu. Cunoscute sub numele de "Tezele din iulie", aceste sînt considerate documentul oficial care a pus capăt unei perioade de relativ "dezgheţ" politici (1964-1970), inaugurînd, după model maoist, o "mini-revoluţie" culturală. Printre scriitori, atmosfera este neclară şi tensionată. Adeziunile formale dini presă, obţinure, de regulă, prin exercitarea unor prepsiuni, nu puteau masca starea de nervozitate şi nemulţumire, pe care Ceauşescu pare că o tatonează, cu acest prilej.

38) Andrei Păcuraru, de profesie croitor, membru PCR din ilegalitate. Fusese şef-adjunct al Cancelariei CC al PMR (între 1950 şi 25 sept. 1953). La acea dată, era prim-vicepreşedinte al Comitetului pentru economie şi administraţie locală. Deputat în MAN, va fi numit, înre 7 iunie 1978 şi 25 ianuarie 1985, ambasador al RSR în Jamahiryă ArabăLibiană Populară Socialistă.

39) Poezie a lui Adrian Păunescu apărtă în volumul secund Mieii primi, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1966. În acel moment, A. Păunescu mai publicase următoarele volume de poezii: Ultrasentimente (1965,debut), Fîntîna somnambulă. Poeme (1968), Viaţa de excepţii (1971, antologie) şi Istoria unei secunde. Versuri (1971).

40)Este vorba despre Plenara din 3-5 noiembrie 1971. Întîlniea cu activul Uniunii Scriitorilor va avea loc pe 21 septembrie 1971. Rezistenţa transparentă a majorităţii scriitorilor, alături de critica virulentă din presa străină, vor determina o moderare a tonului şi o diminuare momentană a agresivităţii ideologice.

41) Urmăriea – serial de televiziune, alb-negru, 1971; regia Radu Gabrea, scenariu Eugen Barbu. Cu: Magda Barbu, Toma Caragiu,George Constantin, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman.

42) Dumitru Popescu consemnează, în jurnalele sale de scriitor, predilecţia lui Ceauşescu pentru filmele şi prograele de televiziune, pe care le urmărea cu suficientă consecvenţă şi, împreună cu soţia sa, le "inspectau cu o acribie de cumetre ce ţin sub observaţie cartierul". Dumitru Popescu, Memorii III, p. 41.

43)Referinţă recurentă în documentele de faţă. "Onirismul" est o grupare literară de la sfîrşitul anilor 60, animată de Dumitru Ţepeneag şi Leonid Dimov, din care mai făceau parte Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea, Iulian Neacşu, Emil Brumaru, Virgil Tănase şi Sorin Titel. Avea o dimensiune iconoclastă, în sensul avangardismului, iar estetic îşi propunea, într-un şir de texte cu valoare programatică, semnate, în special, de D. ŢŞepeneag şi L. Dimov, resurecţia visului, prin delimitare de suprarealismul iterbelic. În 1971, a devenit calul de bătaie al neodogmatismului ideologic, care, deranjat de modernismul şi nonconformismul grupării, o oconsideră eretică şi subversivă. Gruparea însăşi se radicalizase politic.

44) Metafora "ulciorului cu apă" fusese utilizată, în discursul de la Congresul IX, pentru a discredita operele literare inspirate din surse străine de "izvorul" marxism-leninismului şi de tradiţia populară. Recomandarea pentru scriitori era următoarea: "Adăpaţi-vă la izvorul vieţii populare şi nu la ulciorul diferitelor experimente lipsite de viaţă."

45) Filmul Reconstituirea, după o nuvelă d Horia Pătraşcu; în regia lui Lucian Pintilie, cu George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei, Vladimi Găitan, George Mihăiţă, a avut premiera la 5 ianuaeie 1970.

46) Informaţia nu e doar eronată, ci şi perversă. Fără a fi interzis oficial, filmul a fost supus unui embargo, fiind, practic, retras din reţeaua naţională de distribuţie cinematografică. Nu a fost permis decît un număr extrem de mic (şi controlat) de reprezentaţii. Interdicţia politică, indezirabilă şi deci neasumată direct, era, astfel, substituită printr-o cenzură mediatică şi, implicit, financiară.

47)Andrei Vela, ziarist, fost director general al Agerpres (august 1962-aprilie 1970). Membru supleant al CC al PCR (12 august 1969-18 noiembrie 1974; 23 noiembrie 1979-24 noiembrie 1989); adjunct al şefului Secţiei Presă a CC al PCR (din aprilie 1970); membru al Consiliului Naţional al Radioteleviziuii Române (de la 8 martie 1971); şef Secţie Presă a CC al PCR (1970-1972).

48) Mihail Bujor Sion, funcţionar şii activist de partid, din 1945. La acea dată, preşedinte al Comitetului de Stat pentru Radio şi Televiziune (22 februarie 1971-24 aprilie 1973). Ulterior (11 octobrie 1973-27 decembrie 1974), ambasador şi plenipotenţiar al RSR în Olanda.